azi,totul e albastru.
pleoapele sunt un mozaic albastru inchis,
cafeaua ranjeste din spatele unei spume
azurii,
iar rochia neterminata
a cazut intr-o cada plina
cu bucati din insetata mare.
pana si dumnezeu e albastru,
asta pentru ca tine in palme
intreg cerul
nascut din ochiul sau
turcoaz.
am talpile albastre
de la atata mers prin lanurile
imaginare de porumb
bleu.
azi,totul e albastru,
la fel de albastru ca
sufletul unui aristocrat
rebel.
Imi place mult cum scri:X E ceva unic in versurile, in cuvintele tale. Mult sentiment si daruire, probabil.
RăspundețiȘtergereMulti, multi pupici:*
Anda
multumesc :*
RăspundețiȘtergere