Hurricane

 

dezbraca-ma de piele

si arunca-ma-n valtoarea

celui mai nenorocit 

dintre suflete!

sunt a cerului,

a pamantului,

a nevazutului 

si-a

regretului nedefinit-

sunt un vid aglomerat

ce pluteste

in cupa dintre nadir si zenit!

ma decoloreaza

sfasietoarea lupta a cerului

cu propriile sentimente

in fiecare dupa-amiaza;

cum stau in pat,

retraind aceeasi carte,

zaresc pe geam

al sufletului frate-

un uragan de gri temeri

aparent nefondate;

cutie a Pandorei sau binecuvantare?

intorcand pagina,

ceata ma ingenunchiaza

pana la uitare.

For all the ghosts that are never gonna catch me

 

Anumite melodii pur si simplu sapa in mine.Nu stiu cum o fac sau de ce,dar ghearele lor ascutite rascolesc terenul supraexploatat al sufletului,aducand la suprafata amintiri si intamplari pe care le credeam demult uitate.Si atunci ma ratacesc in propria carcasa,aruncand seminte,cu o ultima licarire de speranta in salvare,in santurile dintre ce simt si ce nu stiam ca pot sa simt...

Mr.Molko likes to fudge with my brain.Ma jur,el nu canta propriu-zis,ci te hipnotizeaza.Admir foarte multi oameni pentru capacitatile lor vocale si pentru modul in care relationeaza cu publicul,insa this quy right here poate sa spuna numai "mhm",ca sunt deja in transa.Desi nu-s cel mai mare fan din lume ( in sensul ca nu sunt pe deplin familiarizata cu discografia&istoria trupei Placebo),sunt perfect constienta de efectul Brian asupra mea.And I don't know whether to panic or rejoice. 

O sa fac un foc mare.Foarte mare.Cel mai mare!Apoi,o sa ma arunc in el.Nu,nu-i o tentativa de sinucidere,ci un experiment indreptatit.Vreau sa vad care poate sa arda mai puternic :eu sau el.

The map

"Casa in care traiesc se afla pe o strada foarte lunga.Extraordinar de lunga,as putea sa spun!Se zvoneste ca e a doua ca lungime din oras,dar eu nu cred in zvonuri.Stiu doar ca traiesc pe o strada fenomenal de lunga,cu vecini tacuti si o impresionanta haita de caini gazduita de un depozit parasit."

Mia 

"Nimic nu se compara cu povestile tatei din armata!Sa fi stat pe o banca,afara,cu un soare arzator deasupra capului si cu o bere in mana,ascultandu-l.De nepretuit...Nu ce-mi spunea mi se intiparea in suflet,ci felul cum o facea,de parca tot Universul ar fi conspirat cu noi doi in acel moment si ar fi dat de bunavoie timpul inapoi.Mi-e tare dor de tine,tata!In fiecare zi..."

Andrew

"Am petrecut o noapte cu el.Asa cum ma asteptam,n-a sunat,m-a evitat pe cat posibil,s-a facut ca nu ma cunoaste.In acelasi mod procedeaza orice tip macho,care crede ca poate avea toate femeile de pe Pamant,nu-i asa?In fine,ideea e ca nu-mi pare rau.Ce daca lumea vorbeste pe la colturi sau ma considera "o stricata"? D-aia nu mai pot eu!Am trait clipa.Am fost fericita.Inca sunt!De ce?Pentru ca am facut ce-am vrut,nu ce si-ar fi dorit altii sa fac!"

Penelope

"Bunica m-a invatat sa fac dulceata.De afine,de capsuni,de cirese-numeste fructul,eu stiu cat zahar sa-i pun,cat sa-l fierb si cate borcane am de etichetat,chiar inainte sa inchid focul de la aragaz!Cand termin,imi miroase parul a dulce,a copilarie...Ce n-as da sa am din nou 5 ani!Pe atunci,nu stiam inca sa fac dulceata..."

Adele

Cristian lua creionul de langa jurnal,intoarse o pagina proaspata si scrise:

"Eu...Eu n-am o poveste a mea.Ma agat de aventurile altora din simplul motiv ca nu pot sa incep una pe cont propriu.Daca ar fi sa ma descriu intr-un cuvant,acesta ar fi "umbra".Nu stiu daca asta ma face fericit sau trist.Presupun ca sunt...indiferent."

Anonim

Build a nation

 Mi-e rau!Parazitii mei traiesc lejer in compartimentele mintii,facandu-si de cap in fel si chip.Cand se plictisesc,migreaza spre stomac,omorandu-mi fluturii,rascolindu-mi moliile.Asa gazde nedorite,pline de anxietate si greata,nu-ti doresti nici macar drept alibi.Niciodata!

 Sunt singura! Nu la modul "imbratiseaza-ma,saruta-ma,marita-te acum cu mine ca altfel ma omor!",ci la modul existential.N-am pretentii nici de afectiune,nici de iubire infocata,avand in vedere ca la randu-mi oscilez adesea intre dezgust si adoratie la adresa propriei persoane.Sincer,mi-e bine asa,stiind ca orice s-ar intampla,tot la "1" se ajunge.Nu e solitudine,ci independenta spirituala.

M-am ingalbenit! Limbile usor inveninate ar scuipa un "De gelozie!" succint-da,desigur,sentimentul cu pricina imi este mult prea cunoscut-insa am placerea sa le dezamagesc.Nici n-as avea cum sa invidiez soarele,pastiluta de fard de pe birou,puii de gaina,galbenelele,tenesii din hol,lamaile din frigider sau pantofii de sub pat,obiecte si minuni ce-mi fac viata mai colorata prin farama de vara pe care o poarta in ele.Pentru mine,vara e intr-adevar galbena:cu lanuri,cu apusuri,cu pisoi toropiti de caldura.Pana si inima mi-e galbena in asteptarea deznodamantului.

No matter how we try...

n-are rost!
adica...
ma mint,ma injosesc,
rup inutil din suflet!
pentru ce?
pentru niste...cuvinte?!
eu le inchin altare somptuoase
din ritm si rime,
iar ele ce fac?ce fac?!
se tavalesc fara impotrivire
pe orice limba
ce le primeste!
n-are rost!
tarfe ordinare,
scrijelite pe oriunde,
de ce m-ati vrajit?de ce ma descompuneti?
nu v-am daruit oare destule?
si nopti,si saruturi,pana si mintea mea
se gaseste acum sub dominatia voastra:
nu gandesc cu imagini sau atingeri,
ci prin...voi!
n-are rost!
simt in gura urmele unei ploi acide
de resentimente.
stiti ceva?
ard poeziile si incep sa gandesc cu mainile-
n-are rost sa-mi dedic viata
unor zeitati impure...

Menthe

 

mi-am intins mana,

acest insignifiant lujer abuzat,

sa ajung la gura ta rotunda.

acolo,

de obicei,

gasesc fie Big Bang-ul,

fie o neastamparata gaura neagra

a cuvintelor.

de data asta,

surprinzator sau nu,

prospera intre sigiliul buzelor

un curios

buchet de menta.

si

e-nsotit de salvie,

alta aparitie extraterestra!

cred ca iar ti-ai dat frau liber poftelor,

altfel nu-mi explic prospetimea asta

fara stavila!

Moonlight drive

 In the end,it's not the end that matters-it's the journey.

 I don't want to fall in love.I want to fall in lust.

 The moment you stop caring,you realize how much you actually care about every fucking thing.

 Don't you dare tell me you didn't like it!We both know that for this type of mistake...it takes two!

 

My knees are shaky and my lips can't speak.If I were to tell you I'm scared,would you tell me:"It's going to be ok..."?

In bucatarie

 

-Draga mea,nu e sfarsitul lumii!

-O,ba da!Este!Cu surle si trambite,draci si ingeri,vulcani ce erup si bombe!Poc,poc,poc!

Pe chipul Dariei se contura un zambet moale.Cum sa iei in serios copilul asta prins in trup de om mare,cu fruntea lipita de masa,palmele peste urechi si cu suvite rebele curgand spre podea?

-Nu e Apocalipsa dupa ce apostol vrei tu,Doamne iarta-ma!,pentru ca exagerezi!

-Poate nu lumea pe care o stii tu,cea cu pasarele,copacei si aditivi alimentari,insa lumea mea se afla intr-o profunda criza existentiala,cu serioase tendinte de autodistrugere.

Vorbele atrase de gravitatie (sau,de ce nu, de balerinii verzi ai Andei) se pierdeau in imaginea cafelei fierbinti si in interiorul inundat de lumina al micutei bucatarii.Pe geamul intredeschis se vedea visinul inverzit din curte.

-Ai gresit,recunosti ca ai gresit,asta e,mergi mai departe!Daca o tii tot asa,o sa ajungi sa-ti vezi la un moment dat viata facandu-ti cu mana din vagonul unui tren oarecare,pe cand tu inca astepti pe peron.Asta vrei?

-Ce sa zic,buna metafora!Apropo,vezi ca am nevoie de bani pentru excursia aia,ca tot mi-ai amintit!

-Cand o sa-ti iei o slujba?

-Cand o sa fiu suficient de matura!

-Vine Apocalipsa pana atunci!

-Ha,ha,ha si...ha.

Daria zambi de-adevaratelea,sorbind apoi din ceasa alba,usor ciobita in dreptul manerului.Anda,pe de alta parte,isi aranja balerinii astfel incat sa deseneze pe gresie fie un triunghi incomplet,fie un "L" indecis.

-Mama,desi realizez ca ce s-a intamplat atunci intra in categoria "Marile prostii din viata mea",nu pot sa spun ca regret 100%...nici macar 51%...nici macar 1%!Hai,bine,nu regret deloc si gata!

-Atunci de ce te mai stresezi atata?!

-De oameni,de situatii,de "conduita morala"...

-Hai sa radem...

-Mama?!

-Viata ti-o traiesti pentru tine,nu ca sa-i faci pe plac vecinului sau prietenei de la scoala.Din scutec,pana cand ajungi intre patru scanduri,ai parte de suisuri,de coborasuri,de echilibru;ultimul nu-si prea face aparitia,asa ca te multumesti cu restul,invatand de fiecare data cat mai mult din fiecare experienta.Iar in ceea ce priveste morala...Ai omorat pe cineva?Nu cred!Asa ca bea-ti cafeaua,care deja s-a racit,si nu te mai plange!Ce e facut e bun facut!

-O sa beau un lac de cafea,sa mor,sa scap de toate!

-Vezi sa nu te ineci cu barajul...

-Ma bucur ca ti-am mostenit simtul umorului...not.

-La varsta ta...

-O,Doamne,iar incepe!

-...imi faceam aceleasi probleme:oare m-a observat baiatul ala?O sa-i placa noua mea rochie?Cum sa ma tund sa-mi stea cel mai bine?Ce geanta e la moda?Poate sa tina un secret colega mea de banca?Ce erau un chinuri sufletesti la vremea aia,acum pastrez drept cele mai de pret amintiri dintr-un capitol vechi.Vezi tu,asta imi demonstreaza ca totul se intampla cand trebuie,fara niciun decalaj,nici macar de un minut.

-Sper sa ai dreptate,mama...

Anda isi sterse lacrimile si isi puse ceasca in pantecele deschis al chiuvetei.

-Spal-o,ca n-are maini s-o faca singura!

-Mamaaa...

-Spal-o!Si...totul o sa fie bine,da?

De ce trebuiau hohotele  innabusite ale Andei sa rupa linistea diminetii,asa cum acul unui test poligraf mutileaza hartia cand se spune o minciuna?Daria o cuprinse cu bratele,mangaindu-i cocul ciufulit,urechea rosie,obrazul ud.

-Gata,gata...

Pe creanga visinului,o vrabiuta canta netulburata,admirandu-si singura penajul stacojiu.

Lost

 

-Alo!

-...hei,Mircea!
-Ce s-a intamplat?De ce suni la ora asta,tu nu vezi cat e ceasul?
-Nu,nu-i nimic grav,sunt doar eu...Stiu,stiu ca-i 4:01,dar...dar aveam nevoie de un prieten...
-Of,Stefan,ce mai e de data asta?
-Nu m-am lovit la cap,unu' la mana,deci poti sa stai linistit in privinta asta!Doar stau turceste in mijlocul unui drum necunoscut,sunt la a saptea tigara in juma' de ora si singura intrebare care-mi pluteste prin vidul mintii acum e "ce dracu' ma fac EU cu viata MEA?"!
-Gata,gata,calmeaza-te,respira,gandeste-te la bere si la...unicorni!
-Mircea,vorbesc serios!Bere si unicorni?!Risc sa fiu ucis in orice clipa de un sofer de TIR adormit,ce asculta Celine Dion la maxim in boxe,si tie iti arde de glume?
-Scuze,sunt un nesimtit!Uite,sfatul meu: misca-te putin,aeriseste-ti bine creierul,urca-te in masina,ia-o inapoi pe unde ai venit si,in momentul in care ajungi intr-un loc cunoscut,cauti cea mai rapida cale catre apartamentul meu,ok?Am o vaga impresie ca noi doi trebuie sa vorbim si sa bem ceva tare...
-Asta e problema!Chiar nu mai stiu cum am ajuns aici,aici,aici in inima mamei ma-sii de necunoscut!Asa cum nu stiu cum am reusit sa-mi nenorocesc viata...Unde am gresit,Mircea,unde?  E din cauza faptului ca nu mi-am iubit niciodata parintii?Sau pentru ca n-am luat-o pe fata aia de nevasta?
-Stefan...
-Nu,trebuie sa fie un motiv pentru golul asta care creste in mine!Orice actiune are o reactiune,sau ceva de genul!Vreau...Am nevoie sa inteleg unde am gresit in primul rand,ca sa-mi justific mie insumi asta. Credeam ca am cunoscut suficient suferinta,cu accidentul si toate cele,dar se pare ca a fost doar un aperitiv amar.Ma jur,amice,nu credeam vreodata ca o sa ajung sa ma prabusesc in mine.Exact ca un Babel...
-Stefan,ai incredere in mine!Revino-ti si condu cu grija,nu rezolvi nimic daca stai sa te sfatuiesti cu lupii din desertul ala in care ai ajuns!
-Ai dreptate...Ai dreptate,sunt barbat,ce naiba,ma fac de ras!Termin tigara asta si pornesc in directia ta.
-Bun baiat.Ma duc sa vad ce gasesc prin bar si sa pun de o cafea tare.O sa-ti tiuie urechile o saptamana!
-Multumesc,multumesc mult...
-Ai grja,Stefane.
-O sa am.Pentru prima oara in viata,o sa am.

Marile dureri ale vietii nu trebuie sa fie propriu-zis mari:destul cat sa te darame,destul cat sa dea nastere indoielii,destul cat sa vrei sa multumesti si Universul,si egoul.Ori asta nu se poate fara sacrificiu.De cele mai multe ori,mielul...esti tu.

Perfect day

Stiam deja,nu era nevoie sa-mi spuna nimeni! Stiam ca duminica urma sa fie una perfecta,asa cum mi-o imaginasem in visele aflate inca in stadiu embrionar,neconturate si vag incetosate.Cafeaua intentionat mai amara ma trezea cu delicatete,de parca as fi urcat de mana cu un baiat simpatic treptele dintre intunericul de jos si lumina de sus.Pamantul se incalzea usor,soarele se intindea lenes pe cer,iar melodia-mereu aceeasi melodie!-se prelingea,toropita de sentiment,pe peretii somnorosi....

 Stiam deja,nu era nevoie sa-mi spuna nimeni!Stiam ce vals minunat avea sa iasa,doar perechea era una suprinzatoare:parfumul liliacului violet imbratisand sprinteneala din oja de un verde palid!Vai,praful gri nu le intrecea magia,pasarile din inalt se transformau in martori,iar eu...Ei bine,eu eram trupul ce le incarna iubirea...

Stiam deja,nu era nevoie sa-mi spuna nimeni!Stiam ce insemna sa gusti din placerea unei plimbari  in care pasul se ghideaza automat dupa necunoscut.N-are pereche,dar nici nu-si cauta!Vantul te mangaie din cand in cand pe fata,amintindu-ti ca gusti din pulpa unui fruct deloc interzis,dar la fel de delicios ca si cum ar fi fost.Atunci,beat de metafore,te opresti si te intrebi:" Oare am sa mai fiu vreodata la fel de fericit ca astazi?"

Under the sun

 

As I lie here,

under the sun's neverending lens,

I realize that I'm nothing

but a prop in an important film:

my part could have been cast to another,yet

here I am!

Oh,it's time for a close-up,

can't mess up this take!

In the story we bring to life,

you and I,

our characters are high

on knowledge;

they feast upon power,

craving for eternity,

gaining fame,losing faith

to the intensity of the moment.

Behind the scenes,

when the make-up is gone

and the masks fall off,

we just wish we were

the reflection of what we

animate

with a big green screen

breathing down our

neck..

Lady in blue

S-a dezbracat cerul,

Ne arata pielea sa neteda

De albastru portelan-

Parca-i o batrana farfurie

Din al bunicii

Sertar!

Se-amesteca buclele cu 

Volanele camasii,iar

In straturile de aer stagneaza

Vibratia marii,

Si tinerete,si joaca-

De n-am mai imbatrani

Nici macar c-o zi,

De-am ramane asa

O viata!

Toate sufletele au ochii din azur,

Asa cum zborul randunicii

Ramane vesnic neimblanzit-

Cu soarele pe pleoape si

Caldura lui in inima,

Imposibilul devine brusc

Imposibil

De oglindit!