January's tail

A fost o luna frumoasa.Chiar daca a inceput cu un sentiment in picaj liber,lucrurile s-au redresat pe parcurs.

A fost o luna alba.Zapada din sufletele noastre si-a croit,in sfarsit,drumul catre cer si inapoi,vuind si risipind un frig pe care nu-l stiam posibil.

A fost o luna somnoroasa.Am adormit fie cu o carte pe piept,fie plangand,uneori imaginandu-mi scenarii ce-si trag seva din universuri paralele,mereu preferand intunericul in favoarea constientului orbitor.

A fost o luna inteleapta.Am inteles ca toate au o finalitate si toti ne cunoastem sfarsitul nemijlocit.

A fost o luna grea.S-a sedimentat senzatia anxietatii si a singuratatii,partea cea mai rea fiind ca acest chirias permanent nu pare sa ma deranjeze absolut deloc.

A fost o luna a schimbarilor.Amintiri permanente si vizibile,perspective noi,oameni iertati si uitati,o limba mai potolita si resemnare lucida-cu siguranta,am trecut prin toate meticulos.

A fost luna mea.Ca si cea din urma,ca si cea de dupa.Toate lunile sunt ale mele.Imi privesc existenta zambind,actor si spectator,impacata.

feet,don't fail me now!

Cracks and tacks

la 12 a.m-ma injur din spatele
unui cearceaf sleit de puteri
si murdar de tabac
imaginar

la 1 a.m-inca rasuna un ecou bizar
al reclamelor albastru electric
si al sperantelor destramate
intre usa si pat

la 2.am.-ma aflu la granita
dintre real si absolut,
inganand un blestem
al frigului etern lugubru si slut

la 3 a.m.-pluteste in jur
o pelicula ininteligibila
de epuizare amestecata cu amnezie temporara-
a venit din nou vremea sa ma inchid
in cusca de argint...

la 4 a.m.-se aud clar si raspicat
chemarile insingurate ale cainilor
ce se plimba printre turturi
si-si bocesc stomacul
creponat

la 5 a.m- viziunea nonsensului
se infatiseaza ca un inger cu pene de cioara,
suspendat in tocul usii
din lemn ciobit

la 6 a.m.-lumina fuge de soare
si se ascunde intr-un neon obosit,
torturand pupile mult prea intepenite sa poata
aprecia miracolul timpului

la 7 a.m-se termina totul
si incepe varianta mai limpede
a aceluiasi Iad

remind me to never trust myself again!

And I wish...

cartile se armonizeaza intr-un singur
tipat
languros,
strecurat pe sub usa bibliotecii
unde se ascund
cadavre si parfumul din trecut
al amintirilor

am agatat de perdea
visele noptii ce s-a stins,
vise imbibate in ulei si cafea,
vise ce rad,ce se schimonosesc,
ce plang dupa un ceas
fara cifre si fara sens.

iar marsaluiesc blesteme
indigo
catre drumul pe care stiu sigur
ca mi se taraste destinul...
poate era doar un zgomot...
un zambet pierdut...
efortul de a face ceva nemuritor
din lut...
poate ca ma depasesc toate trenurile care nu au scris pe vagoane
"acum"...

o cutie,bazaind fara incetare,m-a hipnotizat:
ce rost isi are o carcasa stralucitoare
daca sufletul este patat?

cartile tipa prin lemn,
am magneti in pleoape
si ma tem...

-Inca mai visezi?
-Fara inceput,fara sfarsit...

Always remember!

some words are like the steps of a ladder,
while some turn out to be so cold
that they
shape ice out of water

some sounds cover filthy letters with love,
while some just wash away the blasphemy
from sores inflicted
by closed doors

some songs alter the course of history,
while some make use of pain and abuse
in order to generate
a little bit of ecstasy

some people cover their faces with fears,
while some fall asleep in the prosperous
womb
of old books and dreams

some days seem to resemble the roads of Hell,
while some divide
with dazzling arms
courage from despair

some feelings descend from the vines of Heaven,
while some crawl with
aching limbs
in the caves of November

some nights fall like a silver nightgown,
while some swoon at the thought
of having to embrace
the harshness of another weary
countdown


it hurts me to know that the future hides behind a shadow

Blue truth

cred ca m-am nascut sub un semn albastru.

insomnie indigo!
zapada turcoaz!
ceasuri invelite-n bleu!

pana si dragostea inghetata are pe chip pictata
cicatricea unui trecut
renascut din verde,
tarat printr-un galben
fara ecou...

...si speranta renaste violet
din vintrele
unei fantezii proiectate aleatoriu
 peste ochi albastri,
prin monstri din petrol,
pe cupola unei biserici
bleumarin...

imi miroase in aceasta zi a albastru prafuit,
iar drumul temporal pare ca s-a deschis
in limpezi ondulatii
de sange antic...

ma subjuga o oboseala cu reflexii
albastru electric;
nu!
nu vreau sa cedez in fata gandului
inchegat din trupul
a mii si mii de
mure,afine,picaturi de cerneala
din piele...

cred ca am sa mor sub un cer albastru.

Someone better,something greater

"There will always be someone better than you at something."

Gelozia este o jigodie! Mai intai,te face sa realizezi ca ai un miliard si una de dizabilitati sociale ori culturale pe care nu ai vrut niciodata sa le vezi cu sinceritate.Apoi,te umple de conceptii bastarde ale orgoliului.Dispretul fata de fiinta ce te-a detronat atinge proportii cataclismice,ca si cum sfarsitul lumii tale s-ar desfasura acum in slow motion. Le coup de grace?Ajungi sa te compatimesti,stiind ca lupti intre ura fata de celalalt si ura fata de sine.
Vrem sa fim unici,perfecti,de neoprit.In mintea noastra,ocupam piedestalul cel mai stralucitor.Nu prezentam defecte in adevaratul sens al cuvantului,ci proiectii deformate impuse de societate.Da,avem dreptul natural de a ne declara conducatorii supremi ai propriei constiinte.Da,singurul loc unde suntem izolati pe deplin este intre peretii de os ai craniului.Da,egoismul etic ne-a ajutat,in mare parte, sa supravietuim si sa evoluam.Insa...
Intotdeauna va exista cineva mai bun decat tine.Societatea ne "obliga" sa percepem aceasta inegalitate ca un chip al originalitatii sau cine stie ce eroare mistica a naturii.Desigur,imbratisam ideea,o promovam,profitam,planeta isi continua rotatia in deplina armonie cu rasa umana.Ce-i spui,totusi,pe intuneric,unui suflet mediocru,care nu stie cine e,unde se afla si ce-i va aduce ziua de maine?Cum ii explici ca nu va fi niciodata pe aceeasi treapta cu cel de langa el?Cum il consolezi?Cum ii impulsionezi pasul inainte fata de caderea in gol?
Daca va asteptati la un raspuns plauzibil,ei bine,nu-l am.Pentru mine,treaba merge cam asa:te nasti,traiesti,dispari.Intervalul dintre cele doua porti va avea atata insemnatate cat ii vei oferi tu.Numai tu.Ai de ales intre gelozie si indiferenta,dar asta nu inseamna ca una o exclude pe cealalta.
Pana la urma,solutia se afla undeva intre succes,resemnare si autodistrugere.

I can't seem to find my mind!

am pierdut nopti sa castig zile,

dar pleoapele ce mi se-odihnesc

pe talpi

ar fi preferat compania

inaltelor zari.

am cedat ceasuri pentru mirajul eternitatii,

insa talia incinsa cu sfori

de intuneric

s-ar fi vrut rasfatata

de un soare teluric.

am tocit lentila ochilor sa cuprind necunoscutul,

dar gandul ce se revolta nesimtit

in craniu

ar fi preferat adapostul

galbenelor foi.

am ales un spic neghinei fermecate,

iar zambetul croit sfios in panza

noptii

nu s-ar fi inchipuit mai clar

in niciun alt vesmant...

too damn tired!

Cursed rain

mi-am simtit teasta prabusindu-se

in surdina,

maturand o idee

sub maxilarul larg,

adunand praf si perle din neant,

spre a impinge lacrimile

departe de lumina...

culorile au incercat sa impulsioneze

un sentiment tintuit

sub blestem,

insa ploaia s-a scurs,s-a scurs,razand

de durerea unui suflet

vremelnic osandit

la duel...

s-au spart cartilaje de dinti si de dale,

cerand un sprijin cerului deschis,

pe cand vorbele negre derulau un cantec

fara rima,fara zei,

fara portativ...

mi-am simtit trecutul arzand ca o candela 

uitata la malul furtunii,

vuind si stingandu-se-ncet sub privirea

unui cataclismic

prezent...

Ready to stay

Prietenia implica multe sacrificii.Trebuie sa te adaptezi unui mediu care schimba singularul in plural.Trebuie sa anticipezi si sa analizezi o fiinta total independenta de mecanismul tau.Trebuie sa-ti lasi garda jos in fata unor sentimente ce sunt nu numai unice,dar si (adesea) infricosatoare.In mod definit,prietenia implica multe sacrificii de neuitat.

...si cate masti poarta!Precum un cameleon,ea isi altereaza invelisul in functie de fiecare om.Parinti!Colegi!Rude!Amici!Necunoscuti!Toti acestia poarta amprentele unei legaturi ce le-a facut paleta de culori mai altfel.Ne plimbam printre curcubeie,nici nu stiam...Ne ciocnim de sevalete murdare,nici nu banuiam...

Exista o prietenie definitorie in ecuatia vietii:cea dintre tine si tine.De aici porneste cursa,aici se termina.Mila imaginara dintre inima si creier decide restul "probelor".Pe scurt,iubirea si intelegerea pe care ti le ingadui sunt cele reflectate asupra celorlalti.Cel putin,in teorie...

Prietenia implica o sinceritate pe care nu am invatat inca sa mi-o asum.Dar voi incerca...Incepand de acum.

lucky

Just 19

 De ziua mea,m-am culcat tarziu,m-am trezit devreme si am plans.Am facut ce as fi facut oricum intr-o zi oarecare,insa cu senzatia ca ma electrocuteaza gentil cineva la fiecare miscare.Mi-am ascultat melodiile de suflet si pe cele care nu fac altceva decat sa-mi rascoleasca sufletul.S-au deschis norii,m-au invartit,m-au ametit,m-au rasucit,apoi s-au inchis la loc in sertarul lor divin.Am primit trandafiri salbatici,trandafiri uscati si cea mai frumoasa felicitare din univers.Mi-am ingropat fata in palmele acum mai batrane,sperand sa treaca momente ce nu-si au rostul in ceasuri atat de personale.Am inchis ochii,am privit in mine,apoi in jur,am zambit.Mi-am primit oamenii dragi nu doar in casa,ci si in suflet.Am admirat tortul cu o lumanare de "1",una de "8",plus improvizatia salvatoare si spiralata,intrebandu-ma:cand?Privirea a alunecat spre incheietura stanga,facand cumva sa se aprinda si raspunsul.Am vazut pentru prima oara "The Lion King",alaturi de fratiorul care face cele mai frumoase felicitari din univers.Am inotat in zahar si urari pe care le merit mai mult sau mai putin.Mi-am facut un bilant al anului ce tocmai si-a pus punct in coada si am ajuns la concluzia ca n-as schimba niciun minut din tot miracolul ce mi-a fost harazit.Am recuperat amintiri,scotand la iveala altele noi si parfumate.Mi-am baut paharul de bere cuvenit si mi-am sorbit gura de aer din amurg.Am pretuit rosul rubiniu din bucle si pe cel stacojiu din inima.Mi-am calmat sufletul cu farame din nirvana trecutului.Am trecut peste orgoliu,sigiland pacea cu o bomboana de ciocolata. Mi-am implinit cele 19 veri.

Last 18

Intelegi ca te schimbi,dar nu te deranjeaza,desi ai mai vrea sa stai o clipa,doar o clipa,cu picioarele adanc infipte in pragul trecutului.

Placinta cu mere se face la fel ca acum doi ani,insa palmele framanta aluatul cu semnele altor povesti pe ele.

Iubesti cu ochi schimbati: mai viu,mai liber,mai calm.Caleidoscopul sentimentelor se invaluie acum in nuante mult finisate.

Nu-ti mai ajunge timpul sa contribui la perfectiunea pe care ti-o doreai atat de mult pana acum cateva clipe.Avantajul?Toate greselile asumate nasc frumusete.

Trucurile isi pierd magia,la fel ca si minciunile impachetate in stralucire,permitandu-ti sa spui pentru prima oara impacat:"Ma accept!".

 Dai serile zgomotoase si confuze pe una singura.Multimea burlesca piere,locul fiindu-i luat de acei oameni care ti-au fost alaturi chiar si atunci cand tu te-ai abandonat.Asa se "imbatraneste" gratios:cu prietene exceptionale,mancare savuroasa si cafea dupa ora noua!

Cand linistea domneste,inspiri,expiri si te miri: cum de merit atata bunatate?Atata intelegere? Atat de mult noroc?Cum am reusit sa fac din desert oaza?Nu stiu.Nu vreau sa stiu.Vreau doar sa-mi continui drumul.

it's a good day to be alive!

My way home

Este mult prea frig...
mult prea frig...
si pasii ma poarta mereu spre casa.

Nu mai cunosc oamenii din jur...
fetele lor poarta masti...
si vointa ii cauta prin transa.

Ninge invizibil cu bucati mari de tristete...
te murdaresti pe glezne...
si talpile ti se-ncurca in visele din strada.

A explodat un munte cu tipete in rosu...
a patat inimi,ape,simturi...
si viitorul apropiat a capatat un nou suflu.

Este mult prea frig...
mult prea frig...
si pasii vor sa ramana pironiti in casa.


so much to do,so little time