Rebela

Nu stie ce vrea dar stie ce vor altii-
o vor pe ea,vie,cruda,
descusuta din liberi astri,
o urma savuroasa de petunie uda...
Nu plange,nu rade,doar canta si fuge,
trupuri fierbinti de tigari ii prevestesc drumul
presarat cu regrete,amintiri si truda,
un demon inlantuit in bratele ingerului firav-
cat ar da sa moara pentru un an!
Un an de sacra lipsa din sine,
debarasandu-si carcasa abuzata unui sanctuar ireal,
vindecator,
prelingandu-se pe ea cupe de amor si mangaieri pline,
descatusand-o din debaraua unui rit banal,
aparandu-i ca un apogeu zdruncinator...
Dar...
Printre sticle goale si minti inclestate-n haul fizicului androgin
ea rasare precum un leitmotiv intarziat din caolin-
bun,dar ineficient betonului aburind al vietii risipite pe ici,pe colo.
N-are incotro,
se alatura paradei patetice a noptii,inlaturand valul alb de sub nari,
privind intermitent marea vasta a viitorului,
sperand la mai generoase zari.
Deocamdata,rebela se preface ca a pierdut cursa trenului
catre infinit...