Plec la munte!Cu cortul!Pentru prima oara in viata!Ioooi...Pe de o parte,sunt super entuziasmata,doar ma asteapta o noua aventura,nu-i asa?Pe de alta parte,ma gandesc numai la ursi,frig si...ursi.Eh!Que sera,sera!Am invatat din greseli si din alegeri intelepte ca e mai bine sa actionezi,sa faci ce-ti dicteaza inima,decat sa visezi cu ochii inchisi la ce-ar fi putut sa fie...
Revenind.Plec la munte!Am impachetat sacul de dormit,bocancii sunt lustruiti,geanta cu "pietre de moara" e in stand-by,ce mai,tot tacamul!Mi-e teama,mi-e "pofta",mi-e "de toate" intr-un singur puls accelerat si adormit.
In concluzie,plec la munte!Iau cu mine nu lucrurile,materialul,ci libertatea spiritului,ideea ca ma intorc la origini,posibilitatea(ba chiar puterea) de a-mi trasa singura calea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu