dorm pe spini metalici,
iar coloana isi sapa prin carne
drumul catre noapte.
ma arde cafeaua
pe suflet,
merele din smarald imi sparg
dintii,
cartea din maini ma roade
din ochi pana-n imaginatie.
ciudat,ciudat,ciudat!
nu pot sa ies din camera,
nu vreau sa ma ridic de pe scaun,
nu incerc macar sa parasesc pixul
pe foaia intemnitata-
ploua atat de patetic afara
incat miroase numai a lacrimi
si-a animale moarte.
stomacul infloreste intr-un sentiment
dezgustator,
iar dupa-amiaza asta
indecisa
o sa ma bage in cel mai stacojiu pamant.
dorm pe arcuri osoase
si pielea ma ustura
ca un cosmar despre eternitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu