Rage queen

furtunile nu ma depasesc in furie,
nici uraganele in urlet.
pot sa daram cetati si oameni cu un singur cuvant apasat,
iar mainile lasa rani invizibile
ochiului inocent.

sunt proiectata sa distrug tot ce nu se muleaza
tiparului meu sufletesc,
asa cum pamantul isi cere dreptul natural
asupra fundatiilor ce-i strivesc plamanii.

furia este un motor
ce ajunge de la 0 la 100 intre
o privire si-un oftat;
furia are drept combustibil
cel mai insignifiant gest plasat
intr-un fragment de spatiu nepotrivit;
furia este mai naturala decat compasiunea,
mai reala decat empatia
si mai usor de sustinut pe termen lung.

blesteme,cicatrici,lacrimi izbite de dinti,
toate izvorasc din mine
cu volatilitatea unui pahar de whisky
aruncat in foc.

sunt un butoi cu pulbere fina
si ma aprind mult prea facil.
sunt constant prinsa intre o gaura neagra
si o supernova.
sunt ceea ce sunt...
si,de cele mai multe ori,
detest ceea ce am devenit.

Black tides

Basically,the world sucks.No,it really sucks.And,no matter how hard I try to make it brighter and less pointless,it always finds a way of telling me "misery is just around the corner,sweetheart".

I care too much.I'd love anything for the mere fact that it exists and that I'm fortunate enough to enjoy its miracle.I adore the earth that I walk on and I'm fascinated with all the little wonders we fail to recognize on a daily basis.The fact that the planet is revolving right in this very moment around a star in the middle of the whole freakin' Universe (while doing its best not to collapse into nothingness) is so extraordinary that I can't even begin to understand the complexity of pretty much everything.You might think that I'm the type of person who constantly cries over how beautiful the world is and wishes for peace,unicorns and other such mythical concepts.On occasions,I am.But I'd rather keep my enthusiasm partly confined and release it through short outbursts of "excited,verging on ecstatic".It keeps me mildly sane and under the impression that life is worth a damn.Even so...

Even so,I hate it.I truly loathe the world sometimes.Hate that runs through your veins and makes you want to break an entire China set.Pure Hell taking over your body and your mind.

The more I care,the more it hurts.The less I care,the less it makes sense.Everything.Anything.And I only begin to realize how much of a hypocrite I really am when the big picture reveals itself...For example,I will cringe a bit at the news of a war starting in some remote part of the world,but I will most definitely cry my lungs out upon remembering the death of too many loved ones and too many forgotten pets.Important historical facts and dates?Neah!100+1 birthdays,random movie releases and God knows what other numbers?Yep,that's me!Literally.

And I sometimes hate my life because it offers me so many amazing and wonderful things,only to take them away from me.

Sealed with wine

it's like sinking without a ship-

going down,just down,

down,down

into the abyss

of everything you were

and failed to remain.

it's that feeling with a scarlet tint,

splattered across your eyes

and piercing through your skin

like too many broken pieces

of yesterday's dreams.

it's painful and extatic,

a waltz composed of hazy moves,

the basic structure from which derives

the myriad of emotions

that you never remembered

to wash away

with liquor.

it's like crashing into a black hole

and not wanting to be saved-

so alone,so very alone,

yet so content with a kingdom

of dying stars and silly laughs

that shall never replace

a warm soul.

it's like being drunk,

wanting more,

dripping in coffee

and wishing for the only thing

that could now save you-

oblivion.

White curse

totul se reduce la hartie-
avione,amintiri,teste (ne)anuntate si bilete
de tren,de autobuz,de calatorie (doar dus)
intre lumea aceasta si cea despre care stim prea putin
ca sa ne pronuntam.

case din hartie,vieti pe hartie,
copaci din hartie (cata ironie!),
chiar si hartie conturata in vene negre
pe o bucata mototolita de hartie.

hartie sub numele de "bani",
hartie reciclata in camere umede,
hartie imbibata in vise neimplinite,oameni morti,
evenimente pierdute candva pe axa timpului
fara marsarier.

traim intr-un Univers schitat pe hartie,
inotam in oceane din firimituri albe de celuloza si
iubim zei cu intelepciunea sigilata in hartie.

hartie,hartie,hartie,
cerneala,pasta,negru,bleumarin,ocazional verde sau rosu,
emotii si sperante,punct culminant cu buletin,
moment depasit si scena terminata
pana la ridicarea unei alte cortine.

tot ce sunt se rezuma la un teanc de caiete vechi
si un varf ascutit ce ameninta mereu jugulara hartiei
de pe birou.

am ucis si am deformat realitati,
doar ca sa pot schimba lumea pe hartie.

Womb of gold

vine o vreme cand artificiile isi croiesc

drum spre pamant

si cauta cu indarjire uterul din care a 

pornit totul.

...o mama din marmura,o mama din lut,

cuibul din aur care a facut

planetele sa tanjeasca dupa lumina

si oamenii sa ciopleasca blesteme

in carnea celor mai sfinte dintre carti;

durerea surda ce calauzeste acest drum

cosmic isi infige radacinile in uman,

raspandindu-si undele de-a lungul a 

generatii de buze rosii;

foc stins,de ce sapi in vintre si-n

minte?de ce scobesti metale pretioase

din pesteri moarte?de ce cauti

in mine relicvele unei alte minuni?

vine o vreme cand pamantul isi cere

plata in stele

si gaseste doar fragmente de spatiu si

timp raspandite pe cadranul

dintre astazi si candva...

no passion,no desire-

no desire,no power.

Bedazzled

Nu dorm noaptea la celalalt capat al patului decat in situatiile care cer acest gest "extrem".
Mi se taie putin respiratia atunci cand cineva pomeneste o carte buna sau o melodie de care sub strans legata emotional.
Verific de o suta de ori daca am inchis "bine" aragazul si daca usa are clanta paralela cu podeaua.
Prefer sa am grija de altii decat de mine - m-a ajuns instinctul matern din urma.
Orice durere prelungita presupune improvizarea unui testament (saracacios).
Spre deosebire de magnificul Sherlock Holmes,obisnuiesc doar sa vad,nu si sa observ,motiv pentru care sunt perfect capabila de ma pierde in propriul oras ori de a incurca gunoiul cu masina de spalat.
Intr-o anumita masura,sunt perfectionista;cand se instaleaza acest impuls,dispare logica si preia comanda un amestec dubios determinare-prostie.
Daca as putea sa-mi reduc viata la somn/cafea/internet,as fi mai fericita decat o pisica ce tocmai a cucerit lumea.
"Lucrurile urgente se rezolva cel mai bine in ultimul moment"=motto.
Si inca ma mai mir de ce sunt asa cum sunt...

Lead clouds and lost hours

am pierdut ce n-am avut niciodata,
dar nu ma tem si nici nu caut
sa ma razbun pe zei ori duhuri;
se scurg stele peste ultima zi a unui om
oarecare,seaca oceane intregi la umbra
unui visin neinflorit,ba chiar se inalta
imperii din cuvinte nemachiate
acum,in clipa ce tocmai a fugit...
m-am intalnit cu adevarul intr-o zi
fara sarbatoare;lumina lui n-a orbit
galaxia,doar o curte racoroasa si un
scaun umil;n-am vazut Parintii Lumii,
ci secunde infinite dintr-un trecut nastavilit;
n-am plans de fericire-am tacut si-am
privit cum tot ce ma-nconjoara decade
si renaste fara sa ceara voie,fara sa
se-ntrebe daca merita vreun pic.
pentru un moment mai scurt decat insusi
nimicul,am fost un univers in pragul
Big Bang-ului - inca mai aud ecoul
orbitelor ce au preferat intunericul in acea
explozie fara unda,fara seaman...
cu ochi obositi si organe confuze,plec
in cautarea orei ce nu a fost sa fie.

"mascara running down her little Bambi eyes"

When will I ?

Who I am.Who I used to be.Who I should be.Haze.Blue cars with broken windows.Mascara on jeans and cheeks.Books in red and green stripes.Crying because of everything.Right pain.Secondhand day.Ugly nail polish.Dizzy eyes.Strangers with the same blood.How they see me.How I see myself.How I really am.Silver rings.Memories of cherry flowers and old poetry.Chapped lips.The shadow of an imaginary embrace.Hate mixed with confusion.Wet pages.Wishes that will never come true.What I had to do.What I have to do.What I could never do.Grey socks.A homemade supernova.Cats and endless sunny seconds.Repetitive weaknesses.Black shivers.Lipstick drawings on every mirror.Sandpaper skin.Blind friends.Where was I?Where am I?Where should I go?Spring winds.Premature anxiety.Dry fingertips.Silly fever!Scarlet numbers.Silent burdens.Baby headache.Wanting to want nothing.Dirty sweaters.Poisonous thoughts.When will I care again?

"Everything has its time and everything ends."

Bad leg,bad brain

o papusa din lemn nu cere

decat sfori binevoitoare si maini

care sa o lustruiasca fin-

o papusa din carne simte 

durerea din picior,din creier,din viitorul

umbrit de toate padurile nervoase

de alaltaieri;

o papusa din carpe se contorsioneaza

facil intre peretii metalici

ai unei custi,fara suspin-

o papusa din piele zvacneste si musca

din vid de cate ori nesansa

loveste cu unghia cadranul ceasului

manjit;

o papusa din portelan se toceste

prin oglinda ochilor singuratici

ce o ocolesc-

o papusa din fire electrice primeste

nenorocirea si edenul cu aceleasi

brate incurcate in propriul

impediment;

o papusa ramane papusa

pana la disparitia ultimului copil-

o papusa-om se pierde treptat,

roasa de durerea din membre

si de durerea din cap...

Disturbing aftermath

Daca perna mea ar reda automat noptile in secvente,atunci as prefera sa raman treaza pana la epuizare.

Cuvantul "institutie" suna la fel de neplacut ca si realitatea ce deriva din el.

Cum faci diferenta dintre durerea reala si cea inchipuita?

Trecutul,desi se prezinta sub forma unui capitol incheiat,reuseste mereu sa-si transcrie pasajele tulburatoare in prezent.

Nu-mi pasa!Nu-mi pasa!Nu-mi pasa...pana incepe sa-mi pese din ce in ce mai mult.

Singurul lucru cu adevarat cert din viata mea este ca nu mi-o pot inchipui fara muzica.

Trebuie sa scap cumva de sentimentul ca traiesc intre granitele a doua hartii de indigo.

Alternative reality

Rareori vorbesc despre cosmaruri in forma lor naturala.De obicei,cheia ramane criptica si isi pierde din semnificatie odata cu progresia sorelui pe cer.Dar acum este diferit...Este 6:57 si imi pun intreaga speranta in faptul ca acest sentiment se va disipa in curand si ca ma va arunca bucuros in bratele realitatii.Sincer,nu pot decat sa fiu recunoscatoare ca am supravietuit unei nopti de razboi mental.
Filtru cenusiu,explozii,teama.Teren familiar,poate chiar prea familiar,senzatia incontestabila de veridicitate,pamant rosu si infuriat.Grenade,mitraliere,metal topit.Atomi razbunatori,front in plina confruntare cu nimicul persuasiv,case ce ameninta sa devina puscarii permanente.Praf omniprezent,bucati din pereti si bucati din oameni,geamuri impodobite cu flori din carne.Macar de-ar fi fost un vis abstract...
Cum castigi lupta impotriva unui inamic a carui unica misiune este sa-ti transforme viata intr-o proiectie a Iadului?Cum sa traiesti prezentul neatins de o astfel de experienta a inconstientului?Cum te convingi ca ai avut doar un cosmar?
Stiu ca suna stupid,insa am trait,in cele cateva ore de intuneric impartasit cu noaptea,o teroare palpabila.Iar episoadele de genul acestuia ma afecteaza pe termen nelimitat,indiferent de preferintele mele.Desigur,nimeni nu-si doreste amprenta unui razboi asupra sa,fie doar si unul ipotetic.
Desi trebuie sa ma pregatesc pentru scoala si sa contribui la derularea rutinei atat de mult indragite,tot nu pot sa-mi scot din sistem gustul groazei...

Paper pain

Contrary to popular belief,chiar imi place sa citesc.Desi nu-mi gasesc mereu timp pentru o lectura incitanta,preferand sa ma pierd in lucruri marunte si evenimente usor infantile,miracolul unei povesti tiparite va ramane etern un rasfat de nerefuzat in compania celor cateva ore libere ale serii.
Si,din cand in cand,un astfel de exemplar in hartie si cerneala ma salveaza.Literalmente!Genul de carte care te face sa razi plangand si sa plangi razand.Cartea care te obliga sa o pui jos si sa-ti reevaluezi intreaga existenta.O carte care,odata terminata,iti transforma sufletul intr-un ghem eterogen de emotii  si il arunca din varful unui deal infinit.Da,genul de carte care iti distruge viata si te reduce la stadiul de papusa din carpe.
In mod paradoxal,acest tip de lectura reuseste mereu sa-mi aprinda beculetele spirituale.Nu numai ca imi demonstreaza cat de mult a putut un autor sa se implice in munca sa,dar imi reaminteste de propriile emotii si de limitele lor.Mai bine zis,de limitele lor inexistente.
Da,sunt acea persoana total implicata in ceea ce se desfasoara intre granitele unor coperti cu miros divin.Da,sunt acea persoana care vorbeste despre un roman cu entuziasmul unui copil de cinci ani in ziua de Craciun,indiferent daca am intors ultima pagina acum doua ore sau acum doi ani.Da,da,da!Sunt acea persoana care traieste in lumi straine de realitatea noastra limitata si are "nerusinarea" de a se mandri cu asta.
Oricum o intorc,tot la cuprins ajung.Ceea ce mi se pare logic...Cum spunea un "prieten",books are the best weapons in the world.
 Concluzia?Grab one and save the planet!

P.S. Daca vreti sa cititi o carte super-mega-ultra-giga extraordinara,incercati "The fault in our stars"-John Green.Imi pun regatul la bataie pentru ea!