dar nu ma tem si nici nu caut
sa ma razbun pe zei ori duhuri;
se scurg stele peste ultima zi a unui om
oarecare,seaca oceane intregi la umbra
unui visin neinflorit,ba chiar se inalta
imperii din cuvinte nemachiate
acum,in clipa ce tocmai a fugit...
m-am intalnit cu adevarul intr-o zi
fara sarbatoare;lumina lui n-a orbit
galaxia,doar o curte racoroasa si un
scaun umil;n-am vazut Parintii Lumii,
ci secunde infinite dintr-un trecut nastavilit;
n-am plans de fericire-am tacut si-am
privit cum tot ce ma-nconjoara decade
si renaste fara sa ceara voie,fara sa
se-ntrebe daca merita vreun pic.
pentru un moment mai scurt decat insusi
nimicul,am fost un univers in pragul
Big Bang-ului - inca mai aud ecoul
orbitelor ce au preferat intunericul in acea
explozie fara unda,fara seaman...
cu ochi obositi si organe confuze,plec
in cautarea orei ce nu a fost sa fie.
"mascara running down her little Bambi eyes"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu