Pe umarul stang,
in cuibul
din piele si muschi
unde se odihneste clavicula,
mi-a crescut
o pereche
de buze.
Uneori,prin
florile astea de hibiscus
cu puls
imi vorbeste Dumnezeu.
Alteori,prin
bubele astea stacojii
ma ispiteste un fel de Satana
mai uman,mai "aici",
mai...rupt din mine.
Pe insula solitara
din care ma compun
nu poate sa fie decat un despot
fara slujitori,fara sfatuitori,
fara popor-
o voce e de ajuns!
Asa ca ma confrunt,
direct si fara discernamant,
cu o dilema:
cum scap,fara cicatrici,
de seducatorul apendice?
Inestetic,dar vital,
imi arunca in ureche
revelatia mult asteptata:
"Nu poti sa fugi din tine,
nu poti sa scapi de ce te
intregeste..."
Pe umarul stang,
decid sa ma acorez cu tot ce am
intre realitate si inchipuire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu