zilele au devenit zalele unui lant
ce se-nfasoara in jurul tau
ca un cocon-
doua pe fata,doua pe dos,
intercalate ca-ntr-un domino
nemilos.
ti-e foame,tanjesti dupa acea afectiune
dezinteresata
de care e capabil doar un nebun,
insa bratele tale impietrite
stiu diferenta
dintre compasiune si extaz
oricand.
peretele nud pastreaza inca
umbrele trecutului,
picturi invizibile din timp epuizat.
cu trup degradabil,bajbai prin
prezent,
condamnandu-ti sufletul
reciclabil.
a venit timpul
sa te impaci cu blestemele
si sa-ti redefinesti
soarta.
2 comentarii:
la fel de frumos... ca totdeauna..
multumesc :)
Trimiteți un comentariu