Naked nerves

Imi fuge pamantul de sub picioare.Desi ceasul din colt striga din toti rarunchii arcuiti sa ma misc,nu pot.Ma sare cu o secunda la fiecare respiratie si raman mereu in urma.De parca as putea amaneta ore,de parca as putea imprumuta zile...Nu-mi vine in minte decat un covor acum.Un covor imens ce se rostogoleste monoton,cu un miez de spirale incerte si ticaituri asurzitoare.Nici macar toate zambetele din lume n-ar putea schimba acum faptul ca viata imi pare ca un covor ce abia asteapta sa fie calcat de cineva in picioare.
Doare?Doare.Doare cand ti se inroseste carnea si ti se lipesc buzele de dinti si gandurile ti se avanta prin minte cu furia brutala a o mie de soldati.Ce sa-i faci?Rabufnirea te condamna automat,iar linistea te umple de o fiere gretoasa.Calea de mijloc nu aduce consolarea niciunei parti-dimpotriva,lama ei boanta oscileaza constant intre a adanci rana si a-i oferi sarutul absentei.Ce faci cand vrei sa tipi,dar nu poti decat sa taci?Blestemi totul.Insa iti amintesti ca Universul este crud si ai vrea sa retragi veninul in cochilia-i alba.Pana la urma,cine stie?Nici nu vreau sa termin gandul asta,asa ca-i pecetluiesc soarta pe hartie.Sunt furioasa pe propria-mi furie si am pierdut planul de evadare din aceasta mizerabila cusca.
Oare cand am sa inteleg cu adevarat ca nimic nu dureaza o vesnicie?Emotiile au o data de expirare timpurie,iar sentimentele se descompun uneori de la sine.Nu mai simt nimic acum.Furie,entuziasm,mandrie,regret,consolare,inconstienta,toate au fost sterse de o mana invizibila de pe tablia sufletului.Sunt goala.Sunt stearpa.Sunt o carcasa fara scop si fara motivatie.O sa raman asa o vreme.Poate ca timpul chiar vindeca...Nu!Noaptea vindeca si intuneca si invinge orice tentativa de razvratire.Tic-tac,tic-tac...