totul imi merge impotriva,
ca un val chemat inapoi de mare,
departe,departe,din ce in ce mai distant
si prevestitor de noapte...
am marmura intre vertebre
si harpoane intre coaste,
degetele mi se frang albastru,
stau tendoanele sa-mi crape...
m-agat de semne ciudate,
ca si cum salvarea mi-ar sta
in carnea alba a copacului,
nu in fapte si pacate-
delir si resemnare.delir si resemnare.
complotez impotriva-mi cu buna stiinta
si-mi pun otrava pe tron zambind
amar;
promisiuni desarte,draga inima,
si viziuni posedate
de un Iad paradiziac!
am sa devin o statuie
cu ochi si umeri si solduri
din ivorie substanta
inchinata zeului Desertaciune
si zeitei Efemeritate...
mi-e frig,mi-e greata
si mi-e tare teama de moarte...
2 comentarii:
Totusi, moartea este singura certitudine a vietii...
I know it all too well,unfortunately.
Trimiteți un comentariu