Vinerea este ziua mea preferata.Atunci vin acasa,mananc si eu "ca omul",dorm in patul meu,ma bucur de compania familiei.Dar...Doamne!
Sunt atat de obosita!Trupul mi se prabuseste si sufletul tipa pentru el.M-am vazut din greseala intr-un geam de masina si m-am speriat de umerii lasati,de cearcanele violet,de mine.Dorm putin si prost,imi spun ca mi-e bine si asa,mi-am pierdut spiritul candva infloritor si nu stiu cum sa mi-l insusesc din nou.
Am atatea sentimente ingramadite intr-un colt de fiinta,mi-e teama de razbunarea lor deloc linistita!Si nu vreau in niciun caz sa-mi "vars" nervii pe cei dragi,mai ales ca-i vad atat de putin intr-o saptamana...Nu stiu.Nu mai stiu nimic.
As vrea sa-mi cos gura si sa nu mai spun lucruri urate,lucruri permanente.As vrea sa-mi sigilez mintea nestatornica.As vrea...As vrea un raspuns,dar am prea multe intrebari de pus.
Mi-am pierdut identitatea si nu stiu unde trebuie sa o caut...
4 comentarii:
Renunta sa o cauti. Identitatea ta nu se pierde. Ramane in tine pana cand te decizi sa o scoti din nou la iveala. Dar daca vrei sa o ascunzi, nu trebuie sa faci nimic mai mult decat sa te intrebi cine esti. Multi oameni nu stiu totul despre ei nici in ultimul moment, pentru ca nimeni nu traieste absolut toate situatiile ca sa stie ce ar face in momentele respective. Asa ca inceteaza sa cauti raspunsuri, cauta intrebarile potrivite.
E tare greu sa te trezesti "peste noapte" ca nu te mai recunosti.Eu inteleg ceea ce vrei sa-mi spui si apreciez enorm cuvintele frumoase,insa imi stiu spiritul in mare-ceva lipseste,o piesa s-a pierdut,iar asta face toata diferenta.Refuz sa ma las coplesita de prezentul putin confuz-totusi,nu pot sa recuperez anumite aspecte ale trecutului si doare.Doare faptul ca,in loc sa evoluez,stagnez emotional vizibil.O sa caut intrebarile si raspunsurile concomitent-ceva,ceva,tot o sa-mi iasa!
Te inteleg, sper sa reusesti :)
Si eu sper. :)
Trimiteți un comentariu