nu pot sa dorm
atunci cand acoperisul plange in mijlocul noptii
sub greutatea neglijabila a unor caramizi
din carne rosie
vad umbre
prelungindu-se din coltul ochiului drept
in ceasul lunii descantate
de pisicile de prin vecini
mi-e teama
de scenariile macabre ce se ingramadesc
dupa pleoape cand somnul
ma ademeneste cu o mana din oase
legate cu sarma
ma refugiez
sub gandurile scaldate in strain si albastru
daca realitatea devine mult prea sensibila
la lumina
ceva bantuie
casa
sau pe mine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu