Mintea mea este presetata in cele mai morbide nuante de previziune.
Fiecare detaliu insignifiant mi se pare un indiciu amar,iar asta nu e un mod sanatos de a exista.
Cum sa-ti modelezi singur cosmarurile?Cum sa-ti chemi tu insuti monstrii sub pat?Cum sa pictezi ziua de maine in noapte?
Ascund o furtuna sub chipul mult prea linistit.Buzele imi urla pe dinauntru pentru ca nu stiu,nu stiu nimic,nu stiu ce va aduce urmatorul moment...
Nesiguranta.Neputinta.Incertitudine.Toate ma macina si ma consuma,m-au acaparat pana la ultima celula.
E o nebunie urata ce se petrece in capul meu!
Vreau sa fiu un optimist incurabil,o vreau din toata inima,insa viata mi-a demonstrat de suficiente ori cum lucrurile pot lua o intorsatura urata atunci cand esti prea increzator in ceva.Si asta nu se uita...
Nici macar apusul nu ma mai linisteste,dat fiind ca ma aduce cu un pas mai aproape de necunoscut.
Mi-e dor de timpul cand eram copil si credeam in infinit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu