-Afurisit sa fiu,tare mai e cald!
Zapuseala lunii iulie ii patrundea in fiecare por si-l facea sa se piarda intr-un univers cu iz de plita incinsa.Prin suvitele pictate cu miere isi croiau drum picaturi blajine si clare,in timp ce o sticla goala saruta rostogolindu-se pavajul garii.
-Trebuia sa mai iau o sticla,dar asta e acum...
Ce suvite neastamparate,indraznesc ele a se face gratele peste libertatea unor ochi modelati din fragezimea busuiocului tanar!Coordonandu-si abil degetele de pianist,indeparta calm posibila amenintare si lasa sferele a se umple cu boluri revarsande de lumina.Vazandu-se incoltit,pierce-ul argintat-o boaba rece-se apara prin respingerea unei raze nastrusnice spre ramurile debordand de verde ale celui mai apropiat copac de pe peron.
-Daca...Nu,nu fac asta,nu se cuvine!Dar stai!De cand imi pasa mie brusc de gura lumii?David,o iei razna,ia seama...
Da,vorbea singur.Insa asta ii glorifica pictura naturala nemarginit.Se uita in stanga,se uita in dreapta,zambi strengareste si,printr-o incordare fulgeratoare a tuturor muschilor,dezlipi tricoul in dungi negre si galbene de pe abdomnet,de pe piept,de pe umeri,aruncandu-l ca pe o carpa inutila ce devenise pe una din valize.Pe cea rosie.
Un breloc in forma de cheita devenise centrul lui de atentie si focus,pe cand transpiratia sapa santuri crude de-a lungul unei coloane drepte.
-Niciodata n-am crezut in imposibil,dar iata ca mi-a fost dat sa-i inteleg rostul!Renuntasem demult la "eu" in favoarea lui "noi"-tu ai preferat "eu",eul tau...Nu imi iubeam nici mama,nici tatal asa cum te iubeam pe tine:intensitatea se amesteca in pofta,presarate fiind mila si dorinta nestavilita de a te proteja de orice mana straina,de orice voce spurcata,de orice fir de praf al urii.Tot ce faceam o faceam pentru tine si de cate ori nu era sa ma pierd pe mine insumi din cauza asta...Eram altarul care se jertfea capriciilor tale!Si tu...Tu nu stiai decat sa-mi arunci reprosuri,sa-mi cauti defecte,sa-mi denigrezi dragostea,sa-mi posedezi ratiunea,toate in timp ce aruncai cu merele verzi din sufragerie in mine!
Privea cheita.Vorbea cheitei.Tortura cheita.Parul evadase rebel.Nu-i mai pasa acum de asta...
-Dar a a venit si ziua cand a ars valul si te-am vazut cum erai cu adevarat:o creatura demonica aducatoare de nenororciri,o hidoasa femeie stearpa,o tarfa proasta ce nu stie a pretui iubirea...
Rostind viu si tare ultimele cuvinte,izbi cu pumnul in care se adapostea micul deschizator de secrete gri chiar in valiza rosie,dezlantuind furia inchistata a lacatului.Ca intr-o cascada a naturii,zeci de mere verzi incepura a-si julii pielea de piatra prafuita,invinetindu-se zemos cu dulceata.Intamplarea il facu sa rada:sincer,umil,asa cum nu o mai facuse de mult prea mult timp.Culese o victima,o sterse bine si,inchinand-o cerului,striga:
-Pentru TINE!
Sange transparent ii manjea barbia,iar buzele sclipeau gustos sub pelicula crimei.Sadic inger,sadic!
Precum un vestitor grabit,trenul isi facu aparitia pe nesimtite in gara.Fantoma in loc de viata,isi tara cadavrul de metale ingramadite peste cele noi ale fructelor ratacite pe sine.Contempland masacrul,apoi muscand cu pofta din mar inca o data,se consola:
-Urmatorul...Il iau pe urmatorul...
