Mergeam.Mergeam singura.Mergeam departe de mine,de tine,de univers si de rationament.Unde sa fugi atunci cand vrei sa scapi de propria persoana?Cand devii o inchisoare de carne si sentimente ce te darama celula cu celula,geana cu geana,lacrima cu lacrima?Cand vrei sa smulgi o bucatica din tine si sa o oferi ofranda unui zeu inexistent salvator?Cand vrei sa nu mai simti nimic,nici macar aerul ce-ti calmeaza cu tarie plamanii pangariti...Ma dojenea.Ma dojenea crunt.Ma dojenea cupola cladita din smarald sfant,facandu-mi sufletul a-si alunga spurcaciunea din el.De ce ma tem?De durere,de inevitabil,de vina sau de mine?Ma ingrozeste totul,precum ma incanta.Ipocrizia nu-si are limitele intr-o fiinta ce pare "buna",desi ea stie ca in adancul sufletului nimic nu e "gratis"-astfel,"raul" plateste orice bilet,orice favoare,orice placere.Huruia silentios vantul prin copacii grasi,prin fibra blugilor murdari,prin vapaia gri ce imprastia iluzia mentei....
Ma coplesea.Ma coplesea pana la nebunie.Ma coplesea tavanul natural fara inceput si sfarsit,fara constrangeri sau suferinte,fara regrete sau ispite.Ma obliga insinctiv sa-l privesc ametita si naiva-de parca ochii mei epuizati ar putea sa-l preamaresca suficient in domnia sa grandioasa!Cu bulgari imaculati isi picta povestea fantezista,iar aurul dizolvat in raze anima intreaga creatie.Totusi,cred ca el nici macar nu stie ce gemeni ai torturii a procreat intr-o nestiinta sublima...Curaj!
Caruselul asta nu-i pentru mine:n-am inaltimea necesara...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu