dezbraca-ma de piele
si arunca-ma-n valtoarea
celui mai nenorocit
dintre suflete!
sunt a cerului,
a pamantului,
a nevazutului
si-a
regretului nedefinit-
sunt un vid aglomerat
ce pluteste
in cupa dintre nadir si zenit!
ma decoloreaza
sfasietoarea lupta a cerului
cu propriile sentimente
in fiecare dupa-amiaza;
cum stau in pat,
retraind aceeasi carte,
zaresc pe geam
al sufletului frate-
un uragan de gri temeri
aparent nefondate;
cutie a Pandorei sau binecuvantare?
intorcand pagina,
ceata ma ingenunchiaza
pana la uitare.
Un comentariu:
love it :)
Trimiteți un comentariu