Ma bucur nespus de inca o noapte odihnitoare.
Ma inspaimanta rutina apasatoare din "cei mai frumosi ani" ai vietii.
Rad din tot sufletul cu cei care au mers patru ani pe acelasi drum cu mine.
Plang fara lacrimi pentru toti cei care nu aveau voie sa ma paraseasca.
Stiu ca va fi mereu o casa cu gard verde pe care s-o pot numi "acasa".
Nu stiu daca pot sa ma multumesc cu ce am sau trebuie sa-mi gasesc un scop inalt.
Daca ar fi nevoie sa aleg intre aur si cafea,cred ca as merge pe mana celui de-al doilea viciu.
Daca as avea posibilitatea de a-mi schimba trecutul,mi-as pastra greselile nealterate.
Cum sa nu-ti infloreasca sufletul cand citesti o carte?
Cum sa-nduplec timpul din cursa lui nebuna de a pangari tot ce atinge?
Imi amintesc de momentele senine si le ridic piedestalul cuvenit in marea tulbure.
Imi insusesc momentele tragice si daram tronul poleit cu fericire.
Poate ca nu este perfect,dar exista un echilibru in toate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu