Ma judeca elementele naturii pentru faptul ca nu stiu sa-mi folosesc libertatea.Ma ameninta cu furtuni si-mi fura notitele neglijente.Nu mai zic de picioarele pedepsite de un frig violet.Stiu,sunt slaba!Stiu,abuzez de propria-mi sansa!Stiu,sunt mai ceva ca un strat de polei in inima lui iulie!Dar cum sa redresezi o nava fara vele,vant nebun?!
Acest fenomen emana condescendenta prin toti porii .De asemenea,implica dobandirea brusca a unei constiinte gazoase si pete largi de bleumarin deasupra capului.Cum sa te certi cu un arbitru mut?Ba chiar imaginat?Incerc din rasputeri sa ma conving ca merita.Tot efortul,toata judecata nedreapta pe care mi-o asum.Poate ca momentele cenusii se vor decolora candva suficient de mult cat sa formeze o solutie alba.Pana atunci,ma voi pleca in fata tribunalului ceresc.
Dar cu ce drept,prieten ubicuu?Cu ce drept iti arunci lacrimile de mila asupra paginilor mele manjite cu cerneala?Eu ma agat de o clipa,tu slujesti eternul!Nu mi se pare corecta sentinta asta de tunete si electrice nestemate!Daca truda mea efemera nu razbate,atunci nu merita si pace!
Renunt in favoarea acoperisului ingaduitor.Peretii nu ma arata cu degetul si nici nu invoca apa drept martor.Pana la urma,sunt capabila sa-mi masor singura pasii imprimati pe calea dintre atunci si prezent.Si voi merge pe sub norii ingamfati mandra.Cu sau fara umbrela.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu