Astazi este o zi speciala,dar eu nu o simt ca fiind asa.Este inca o zi in care plec,in care vremea trage spre albastru,in care nu mai stiu ce si cum.Ma consoleaza haina pufoasa si sentimentul de rutina pe sfarsite,dar...Dar.
O profesoara draga mie a spus candva "libertatea este cea mai grea alegere"; am stiut inca de pe atunci cata dreptate ingrozitoare avea.Am avut de ales toata viata,chiar si atunci cand am refuzat s-o fac.Pacat ca deciziile nu-si dezvaluie imediat urmarile...
Chiar as fi vrut sa raman astazi acasa- sa stau,sa ma uit la TV,sa nu-mi mai pese de atatea inutilitati grosolane.Totusi,m-am suit in tren la cererea viitorului.E oare un fapt atat de condamnabil sa vrei sa traiesti mai mult in prezent?
Pe mine ma apasa timpul rau de tot...Nici cu trecutul nu mi-e rusine- daca il uitam pe el,atunci le lasam cale libera monstrilor sa repete greseli de nerepetat.
Imi doresc...Imi doresc o memorie dulce,oameni mai buni,sa nu mai plang de cate ori aud melodia "Acasa" (damn it,Smiley!),un soare mai prietenos si un scop in viata.Nici n-am pretentii,nu-i asa?Sunt singura in seara asta si mi-e greu,atata tot.
Astazi este o zi speciala; poate ca asa sunt toate zilele,dar am uitat noi sa le simtim ca atare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu