am inceput dimineata plimbandu-ma
cu bicicleta printr-o catedrala
cu arcade de argint si aur-
apoi,m-am trezit.
ma mintea ceasul sau doar m-am obisnuit
eu sa-mi lafai trupul in ore
caldute?hmm...
nu stiu.stiu doar ca,daca as fi bateria unui laptop,
mi-ar striga ecranul dupa un incarcator.
mai stiu si ca mi-e sila uneori de mine,
ca nicio portocala nu poate remedia greata
din fata oglinzii,
ca rotile trenului vorbesc,la un nivel spiritual pervers,
franceza auzita de Anna Karenina.
oare cate mizerii poate sa indure
omul pana cand sa planga
prin fapte,mai ales atunci
cand si le aduna singur in poala?
caci eu imi simt oasele schimonosite sub piele
si genele putin rusinoase
si gura gata sa tipe putin prea tare
in catedrala din vis...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu