Cand eram in generala,am descoperit ca-mi place sa scriu.Norocul meu a fost ca am avut o doamna profesoara geniala si ca,aparent,aveam o boaba de imaginatie (daca nu de talent).Si scriam-despre tot si despre toate,incepusem un jurnal,faceam toate temele suplimentare legate de literatura si simteam cum se contureaza un vis.Eram "buna",dar,cel mai important,eram fericita.
Cand am intrat la liceu,m-am lovit brusc de tipare,norme,cerinte si stereotipuri.Nu-i nimic,le-am invins- in doua limbi chiar!Am trecut peste inutilitatea unui examen pompos si mi-am strecurat cuvintele pe unde am putut.Au fost poezii,au fost premii,au fost felicitari primite cu eternul cap aplecat.Jurnalul s-a metamorfozat,dar am avut taria sa explorez interiorul.Totusi,am inceput sa fiu speriata.Brusc,aveam prea multe raspunsuri.
Sunt la facultate si ma simt mizerabil.Singurul loc unde mai pot sa fiu "eu" cu adevarat se afla in aceste pagini.Uneori,nu mai am timp nici pentru asta si plang mult pe dinauntru.Va suna cunoscuta fraza "nimic nou sub soare"?La noi se traduce prin "referinta bibliografica" si socantul "1" daca nu depui efortul sa vezi cine s-a gandit la asta inaintea ta."Toti sunt mai buni ca tine si n-ai sa reusesti in domeniul respectiv".Putina creativitate pe care o aveam a fost ucisa in fasa,alaturi de energia de a o apara.Sunt tare trista in seara asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu