Hurried clock

Nu se opreste deloc.Nu se opreste niciodata.Nu se opreste nici daca-i scoti bateriile si nu stiu daca asta e o binecuvantare sau o nenorocire.
M-am saturat de ei,de mine,de tot.Mi s-a acrit sufletul in mine si nu mai e bun nici de dat la caini.
Cum sa nu-ti pui probleme existentiale cand tot ce faci este obsedant de repetititv sau atat de strain de rutina incat iti vine sa te arunci de pe cea mai apropiata stanca fix in moalele capului?!Ce pot sa spun,pare-se ca nu sunt niciodata multumita...N-am cum.
Intotdeauna va exista o scama scarboasa pe o fusta perfect calcata.Intotdeauna mi se va intoarce stomacul pe dos la auzul unei anumite voci.Intotdeauna va atarna o sabie deasupra capului,indiferent cat de multa ceata beata o va ascunde.
Ca oameni,suntem proiectati sa avem in permanenta 99% dintr-un moment,de unde ni se trage mizeria eterna si,uneori,lamentabil de patetica.Desigur,totul pe fundalul unui ticait al dracului de infernal...
Dar ce sa-i faci?E tot ce avem.Si nimic.Nu stiu ce am azi,dar parca nu pot sa tin pasul cu viata...
Ba simt ca nu se intampla nicio schimbare,ba vin toate de-a valma.
Mi-am pierdut simtul timpului...