I am afraid...

Mi-e frica,mi-e tare frica,si ma conving pe zi ce trece ca devine din ce in ce mai stupid!Doamne...Am realizat ca cel mai bun medicament pntru durerile mele invizibile este sa-mi ascund fata pacatului in palmele manjite,murdaria lor contopindu-se pana la anulare.Doar lacrimile ce se preling printre degetele chircite in jos mai au taria sa spele atata negru...Si el invizibil,desigur!
Mi-e frica de mine.De noi,de tine,de ei si de restul lumii.
Mi-e frica de intunericul ce ma ocroteste in aceeasi masura in care ma compromite.Mi-e frica de lumina evidentului si marea nenorocita de rosu ce-o acompaniaza pana la malurile porilor deschisi.
Mi-e frica de o pereche de ochi.Ochi atasati unui trup.Ochi care ma macina.
Mi-e frica de demonul had ce ma poseda si-mi paseaza egoist panica,sufocarea,blancul,vidul si paranoia sa.
Mi-e frica de sfarsit.Mi-e frica de inceput.Mi-e frica de continuare.
Mi-e frica de boala si de progeniturile ei cu tentacule indoliate.
Mi-e frica de amagire,speranta,fantezie.Mi-e frica de vis.
Mi-e frica de oamenii care tin la mine si de cei care ma urasc.Mi-e frica de imbratisarea lor imensa si de caldura ce ma poate transforma in...altceva.
Mi-e frica de mine.Cel mai mult.
Mi-e frica de frica...