Am luat de mana o umbra si ne-am aruncat intr-un camp ticsit cu maci.Si,stand acolo obraz in obraz,alb in negru,carne in nimic,durere in neutralitate,i-am cules brutal pe rand,rapindu-i din cuibul galben si cald al mamei naturale.Cordonul ombilical trosnea cu fiecare radacina pricajita ce-si dadea ultima respiratie pamantie prin gestul suprem de imbaiere in soarele lucios de iulie,iar rochia turcoaz mi se mototolea cu fiecare imbratisare a umbrei.Iarba uscata imi gadila simturile,promitand celulelor o eternitate efemera in cantec,reverie si caldura;ele se excitau,tremurand innnebunite,eliberand rauri plapande de sudoare in care se reflecta imensul ars ce delimita universul nostru atipic.Dansand intr-un ritm inaudibil al vietii fara identitate si chip,am simitit sarutul distrugator al umbrei mulandu-se pe buze.Era o impletitura de cianura si miere,de tortura si satisfactie,de pretios si vulgar,toate omogenizate in puncte de elctricitate presarate precum sclipiciul pe o fiinta imateriala.N-am spus "nu".N-am fugit.Obosisem sa mai fug de mine insami.Dar ramurile incertului se zvarcoleau dupa ureche,printre cerceii argintati,in miezul creierului impaienjenit:se poate cladi o cetate in aer?Ne-am tinut de mana si am strivit granele.Band o cafea din nori macinati si aripi de buburuze,am dezgolit macii.Le-am furat sangele petalelor,punandu-l in sticlute mici de catifea,lasandu-i imaculati,dezbracati,puri in fata viitorului.Noi aveam sa ucidem realitatea.Planul perfect...
Totul e un joc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu