Poate ca incep sa o iau razna.Sau poate ca incep sa-mi descopar esenta fiintei.Nu stiu.In ultima vreme,aceste doua actiuni par atat de strans legate incat prezenta uneia sau a celeilalte fie ma sperie,fie ma induce in eroare,fie ma incanta.Pana la urma,dau cu banul...macar de atat sa fiu capabila.
Adica...E al naibii de complicat!Dupa o scurta si concisa radiografie "emotionala" am ajuns la urmatoarea concluzie: nu-mi gasesc locul.Nici in lumea reala,nici in capul meu dezordonat din fire.
In cel dintai spatiu ma simt trasa in doua directii: fie ma topeste dorinta de a sta cat mai mult in preajma familiei si/sau a prietenilor,gandindu-ma ca timpul nu se da inapoi,nici nu ma/ne asteapta,nici nu acorda multe sanse in caz ca o dam in bara,fie imi vine sa imi impachetez intr-o valiza strictul necesar,sa iau o mana de bani,sa ma sui in tren si sa plec unde vad cu ochii.Mai exact,in "lumea reala" e o batalie intre "aici" si "acolo",intre ce am si ce as putea avea.Problema in sine e ca ambele echivaleaza in rastimpuri cu ce "vreau",dar,din punct de vedere logic,ele nu se suprapun niciodata.Uite asa ma framant daca intr-un final eu imi traiesc viata sau nu...Daca procedez corect."Corectul" meu.Nu mai dorm noptile...
In cel dintai spatiu ma simt trasa in doua directii: fie ma topeste dorinta de a sta cat mai mult in preajma familiei si/sau a prietenilor,gandindu-ma ca timpul nu se da inapoi,nici nu ma/ne asteapta,nici nu acorda multe sanse in caz ca o dam in bara,fie imi vine sa imi impachetez intr-o valiza strictul necesar,sa iau o mana de bani,sa ma sui in tren si sa plec unde vad cu ochii.Mai exact,in "lumea reala" e o batalie intre "aici" si "acolo",intre ce am si ce as putea avea.Problema in sine e ca ambele echivaleaza in rastimpuri cu ce "vreau",dar,din punct de vedere logic,ele nu se suprapun niciodata.Uite asa ma framant daca intr-un final eu imi traiesc viata sau nu...Daca procedez corect."Corectul" meu.Nu mai dorm noptile...
In cazul cu numarul 2,ma pierd.Pur si simplu.Ma pierd in mine,incep sa traiesc intr-o societate proiectata fin in concordanta cu toate dorintele,aspiratiile si ciudateniile care ma caracterizeaza (libere sau suprimate),forta de atractie dovedindu-se uneori cu mult peste limita irezistibilului.As trai in "perfectiunea" mea constant,e ca un drog,am devenit dependenta si doza creste cu fiecare zi pentru ca efectul sa fie acelasi.In felul asta,devin propriul dusman,caci ma rup de lumea in care mi-e indispensabil sa fiu coerenta,treaza,prezenta.Alterez realul,confectionez fiinte din nimic,scriu romane intregi fara sa emit macar o silaba,ma nasc si mor in sute de mii de personaje.Asta nu-i sanatos...
Acum,in momentul asta,in secunda ce tocmai trece,imi doresc sa fiu departe,pe un mal inghetat si rece,dardaind sub un palton inghetat,cu ploaia in spate si marea de un negru orbitor in fata.Sa aud valurile gemand si stancile cerand iertare apei ce le macina.Sa fiu singura si ratacita.Si sa nu-mi pese de absolut nimic.Sa n-am inima.Ar fi mult mai usor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu