vreau sa cred ca viata mea-i o partitura
ce-o scriu zi dupa zi pe un servetel vechi,
cu degetul murdar de ruj
si fredonand o melodie cu accent
de albe orhidei.
mai vreau sa cred ca viata mea-i o salba
fara cap si fara coada
de care atarn amintiri ce nu-s din aur,
dar pe care nu le-as da vreodata,
nici de mi-ar oferi o ghicitoare
eternitatea intr-o carafa
de rosu vin.
chiar cred ca viata mea-i un tablou ce-l construiesc
din bucati de cer,franturi de ore,cu pensule din gene,
retusand imperfectiunile ochilor ce fac totul sa para
mult prea gol;
rama e ceasul ce ticaie-n perete,ghemuit intr-un colt,
amestecand in paleta
tarmurile difuze
ale neobositului dor.
viata mea-i un pestisor auriu
ce se scalda in cada Universului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu