n-am pentru cine,n-am pentru ce,
decat pentru mine...
n-am pentru cine sa fac minuni,sa ma port frumos
sau chiar sa ma spal pe maini
dupa ce salut strainii din tren.
asa ca intr-o zi mi-am scos pistolul din sertar,
cel frumos infasurat in panglica cu funda,
am iesit in camp deschis,
pe cand roua inca mai dansa pe frunza,
cautand un inger decazut:
sa-l impusc,sa-i tai aripile,sa ramana langa mine
mereu
mut.
l-am asteptat...s-a facut cerul galben pai,
azuriu,fucsia sters,chiar i-a sangerat buza orizontului,
dar nu am vazut niciunul.
au aflat cumva?s-au ascuns in spatele cortinei pure?
chiar nu stiu...
am ramas cu glontul rece si picioarele ude.
cred ca trebuie sa ma multumesc cu un demon-
asa cum spunea cineva,si-asa Iadul e gol,
cu locatarii sai ce umbla nestingheriti pe pamantul
far' de tragaci sau izvor...
2 comentarii:
E foarte frumos adunat in cuvinte, dar nu moarte .....
multumesc :)
Trimiteți un comentariu