Dig

Am vrut sa ies azi pe alei.Singura.Prin vant.

Dar mi-am adus aminte,vai,

Cum as fi putut sa uit?

Ca aerul cel gri de vant ne pangareste

Fara exceptiile,candva,de rigoare...

Ne arunca pe umeri o pelerina de minciuni,si nu de ploaie,

De ganduri cu doua fete,de slabite lipitori

Ale indoielii

Ce se hranesc cu noi,prin noi,cu sete band!

Ne ingroapa sub un gros strat de strain nou-nascut,

Ne alieneaza de adevarul ce-am trudit crescand,

Aruncandu-ne-n cascada ambiguitatii abrupt.

Cine ne mai cauta?Cine ne mai descopera?

Cine mai sufera sapand dupa

Miezul rosu si pulsand al celui ce ieri avea inca

Umbra de altadata?

Azi n-am mai iesit pe alei.Singura.In vant.

Stiam ca n-ai fi putut sa ma mai dezgropi apoi,

Ti-ar fi lipsit acel avant

Al dragostei.

Cer prea mult...