am condus in masina ta prin desertul sufletului unui fost magician
si ne-am ratacit printre iepuri de plastic,flori incaruntite,trucuri rasuflate;
s-a despletit in materie fierbinte soseaua in urma tocitului volan,
iar gandurile mele din carti de joc tinteau spre o vaga eternitate...
am condus in masina ta prin marea cea de albastru fara limite,
cu pesti gelosi lipiti de geamuri si caracatite violet zgariind vopseaua;
ni s-a infiltrat sarata apa in vene si-n fantasmele cu degete abile,
deasupra,in cealalta infinitate de safir,cantandu-ne un mars randuneaua.
am condus prin galaxia gandului celui uitat,
printre panglici brodate cu stele,
n-am mai intalnit niciun atom imaculat-
ultimul strop de benzina n-a tinut pana la cea mai apropiata alee...
am condus prin spatiu si prin vid,
dar cu timpul pierdut nu ne-am mai intalnit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu