...inca o noapte pierduta in mori de vant indigo si infricosatoare.nu mai dorm,nu mai dorm,nu mai dorm!
as plange pentru un copac,
pentru copacul tineretii mele
petrecute sub ploi
imaculate
de sunet si suspin.
si mi-as innabusi sub piept
dezamagirea
de a nu putea picta ochii celorlalti
in culorile panicatelor
primaveri.
mi-au ghidat pasii pensulele
scapate-n simfonii pe banca
scorojita
si mi-am amestecat pe paleta
sufletului smaralde
de smuls,de pus pe
scoarta
alba.
sa stiu ca-n tronul lui
ar creste doar o
rece rana,
ce portret diform!
macar de mi-ar da cerul
taria
sa-l pot saruta fara
urma
viitoarei cicatrici...
cum sa-i explici unui ateu
ca-ti sta credinta
in alai efemer?
as plange pentru un copac,
pentru copacul amintirilor mele
sigilate in arsita
obscura
de ceata si dureri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu