Spleen

 

candva complice,fantasticul vant de toamna

diseca-n dinti de soare intreaga gradina-

pete organice manjesc cumplitul ger,

deasupra trec cicatrici in simetrice stoluri,

iar santul dintre emisfere se largeste

in surdina.

ba extaz,ba sonora decadere,

asa mi se contureaza fiecare zi de repaus

spiritual-

cat tanjesc dupa haos,dupa intunericul desfatator!

sunt ore scrijelite-n chipul ceasului ce-mi par

ca stau sub semnul unui malefic

cerc-

sa se-nchida,sa arda,sa aduca un reconfortant

sfarsit!

ma dor mortii neingropati si dintii...

candva inamic,fantasticul intuneric de noiembrie

promite vise efervescente ale unei sperante

rodite din nisip...

sambata-i inconfundabila tocmai prin lipsa ei de sens.