Revelation

 

Cerul noptii sta spart in infinite
cioburi
moarte si vii,
insa mie nu-mi sta gandul la el;
de fapt,nu-mi vad ochii inchisi
decat morbide sunete si frisoane
rau-prevestitoare -
parca am pasit in alta dimensiune,
parca-mi retraiesc damnarea...
Inconstientul ciclic vine greu,fortat,
iar mana zorilor se-ntinde prea
brusc
spre asternuturi...
Oamenilor,chiar n-aveti mila?
De ce sa aveti...
Every man for himself,they say.

Fie!Ingropati-mi caderea
si prefaceti-va ca-s doar o briza
obosita ce se stinge-ntr-un uragan-
flacari diluate,
flacari inflorite-n van...
Trag de timp si sunt trasa inapoi,
doar ca sa ma dezmeticesc
inaintea arsului cadran
al rutinei;
ultimul moment va fi,se pare,
etern cel mai intelept
sfetnic!
Cerul noptii vibreaza in
mladioase
revelatii
pentru morti si vii,
insa mie mi-au soptit deja prorocii
calea!

"supergirls don't cry!"