Sunt increzatoare.Da,viata nu decurge mereu cum ne-am dori.Da,realitatea pare uneori ca incearca din rasputeri sa ne demonstreze ca "se poate si mai rau".Da,am vrea sa existe un burete care sa stearga toate momentele cand am plans,am renuntat,am gresit.Dar...Mie imi plac zgarieturile.Cicatricile.Urmele pe care le las in umbra.Desigur,nimeni nu-si doreste suferinta,insa din inevitabilitatea ei decurg invataminte ce ne ajuta sa apreciem momentele de liniste.Uneori,planul de rezerva devine mai memorabil decat cel repetat cu luni intregi inainte.Viata nu este un scenariu fix,ci o continua improvizatie.Simt cu tot ceea ceea ce sunt ca majoritatea cadrelor mele nu vor fi perfecte,ci memorabile.Cred.
Sunt norocoasa.Mult timp am cerut ceea ce nu mi se cuvenea,dand nimic in schimbul unor rugi imprastiate in desert.Poate ca m-am trezit intr-o zi,poate ca mi-a aparut intr-o noapte in vis...Poate ca doar s-a nascut.Pe lumina sau pe intuneric,mesajul este acelasi:esti libera,esti vie,iti esti datoare a gasi fericirea chiar si in haos.De atunci,nu ma mai tem de erori si nu-mi mai conturez in prealabil existenta.Rad cand furtuna se ridica si imi musc limba insetata de venin.Ma bucur de cea mai insignifianta minune si multumesc cerului,pamantului,intregului ca am mai primit cadou o zi.Simt cu tot ceea ce sunt ca fiecare clipa conteaza,fiecare minut ma face mai bogata,fiecare ora schimba cursul istoriei.Sper.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu