luni, 2 ianuarie 2012

On the road


Daca Alice a avut al ei Wonderland,eu ma rezum la ceva mai pamantesc.Sa zicem ca taramul meu cu iz de minune arata cateodata ca suprafata lui Marte,miroase a vin si a caldura,dar imi pare (in momentele de impas) mai indepartat decat insasi Narnia.Insa Paradisul fara iluzia Iadului nu-i Paradis,corect?Copaci,camp,carari,cafea,conversatii,calatorie.Celest!

Am observat ca drumurile lungi ii schimba pe oameni.Fie ca e vorba de impartirea echitabila a unui spatiu relativ stramt,fie ca e de vina coliziunea unor energii eterogene,rezultatul ramane acelasi:un haos mai ceva decat cel primordial!Dar ce arta interesanta se naste din aceasta nebunie!Iar arta se numeste "amintire".

Problema cu timpul petrecut in familie este ca trece mult prea repede.De bine,de rau,tot la ei te intorci-la cei care te cearta cand nu speli vasele,cei care "nu te inteleg",cei care si-au investit viata in viata ta,sperand ca cea din urma sa fie mai buna decat a lor.Oricat de egocentrista si (ocazional) nihilista m-as dovedi,lor le datorez aproape totul.Asadar,sa ardem orologiul!


"I believe whatever doesn't kill you,simply makes you stranger."

Niciun comentariu: