Prin rau spre bine

Cand ai simtit ultima oara ca fiinta ta este pe punctul de a-si despica entitatea prin picaturile de culoare terna ce o impart in doua?Cand ti-ai dorit ultima oara sa te poti lichefia pentru a patrunde in fiecare crapatura binevoitoare a te ascunde de rusinea propriei constientizari de sine?Cand ti-ai simtit ultima data sufletul si mintea scurgandu-se prin gelatina dezamorsata a lacrimilor fara inceput si sfarsit?Cand ti-a fost ultima oara sila ca esti om?Mie?Aseara.
Ma deprima calmul.Cel putin,asa dau impresia.Am o placere sadica de a cauta situatii ce au ca scop evident o stare de surescitare malefica a tuturor componentelor animate,sau nu, ce-mi compun umilul trai cotidian.As putea foarte bine sa ma cotrolez,sa-mi comand abstinenta psihica,sa-mi incatusez pornirile firesti.Dar ce credeti,pot?Corectez.Vreau?Sa orbesc un ochi viclean,invatacel in ale seductiei primare?Sa cos buze ce abia au inceput sa-si croseteze ata gandirii si a revolutitiei cu o arma de un om?Sa indepartez o mentalitate ce-si are abia radacinile fragile intre simturile haotice pe care le posed?Nicidecum!N-am sa ma machiez cu plastic de gura si ochii lumii.Pentru ce?Un idol fals constant pe punctul de a cadea in dizgratie?Nu,multumesc.Ma satisface suficient o papusa din carpe cu moralitate si duh."I'd rather be hated for who I am than loved for who I am not"(Kurt Cobain)
Rosu,alb,portocaliu,alb,galben,alb,verde,alb,albastru,alb,violet,iar alb...Caruselul unei patimi.

Tristut

Tristut.Tare tristut.Pacat!Mare pacat!Eu nu-mi mai pun duminica dorinte in cupa stacojie pentru ca usa zilei de luni mereu le rastoarna pe podeaua umeda.Ma multumesc doar cu neutralitatea nimicului.Sigur?Sigur...
Tu nu recunosti niciodata amprentele lacrimilor uscate de pe linoleumul tocit al bucatariei.Tu nu intelegi niciodata halucinantul efect al reveriei.Tu nu-mi tii niciodata mana strans la piept cand simt ca uit cum mai e sa respiri implinit.Tu niciodata nu simti virusul ploii invadandu-ti porii de argint.Tu nu asculti niciodata tipatul meu in urechea ce-ti pribegeste.Tu nu esti niciodata genul care imbratiseaza si iubeste.Tu nu culegi nectarul curajului de pe campul patat cu fantome rosii.Tu nu te lasi patruns de valul ce mana in spirite albastre albatrosii.Tu nu-mi alini glezna cand este devorata de umanul prefacut in urzici.Tu nu esti...aici.
Atat de aproape si totusi atat de departe...Tristut!

Wild thing

De ce trebuie sa ma trezesc eu mereu cu dorinta arzatoare de a sugruma pe cineva?!De ce?!De ce?!De ce?!In loc sa ma purifice,parca somnul mai rau ma intarata."Wild thing,you make my heart sing..."
Inefabil.Paradoxal,inglobeaza cel mai bine sentimentul ce a tinut in coconul sau calduros ziua de astazi.Simt ca orice lauda ar fi substantial pagana si subnutrita in glorie,asa e evit zadarnicul.Am respirat.Am imbratisat.Am iubit.Ce?Copacii cu ramuri leganandu-se molcom printre valuri de soare prafuit,verde presarat in frimituri proaspete,flori de cristal violet aruncate pe covorul de pamant batatorit,aer filtrat de plamanii innoiti ai naturii,zambete azurii,clinchete de ras imbibat in sinceritate,muzica ale carei vibratii faceau ca fiecare celula sa-si cutremure entitatea macinata de cotidianul demonic,prietene cu bucurie in par si bunatate pe buze.Zane.Magie.Primavara.Mi-a soptit cineva reteta vietii si am aplicat-o.Functioneaza.Pur si simplu...Functioneaza.
Multumesc!Multumesc pentru faptul ca ma lasati sa fac parte si eu din universul vostru.Apreciez!
Eu nu-mi las sangele liber din captivitatea trupului dintr-un sadism realist.Nu.Eu imi las sangele sa-si aleaga singur calea pentru ca otrava ce-l impleteste sa nu-si atace propriul stapan.Scorpie...

Now...what?!

Eu inca nu-mi revin...Este paradoxal.Este bizar.Este stupid!Puteam,daca puteam,sa-mi arunc lasoul genelor pana la ochii tai si sa-i fur,sa-i am doar pentru mine,in ingherul intunecat al existentei mele sa palpaie din nou lumina purificatoare.Dar...nu mai simteam nevoia.Poate mi s-a ars siguranta adoratiunii tale.Poate mi s-a izolat cugetul intr-un buncar uscat si sec.Poate m-am zapacit integral.Poate...imi trece!Si nu stiu daca sa ma bucur sau nu.
Ma incanta sa vad ca putem sa zambim si sa formam o singura fiinta,desi sufletele noastre multiple bat in ritmuri diferite tobele existentei.
Ma implineste faptul ca prin portative volatile ne definim si raul,si binele,si ingerescul,si demonicul,si trecutul,si prezentul.
Ma amuza sa inteleg vulnerabilul unei situatii delicios de ridicole.
Ma arde astrul arzator al constiintei chiar si intre gratiile peretilor cu rezonanta trandafirie.
Ma sufoca parfumul prea zelos al florilor imbuteliate prin egoism.
Ma incita sa fiu scorpia ce-si muleaza surasul perfid dupa poftele tale.
Ma calmeaza indiferenta ce mi se injecteaza involuntar subcutanat.Concomitent,ma face a ma panica.
Ma hraneste siguranta sprijinului si dragostei lor.
Ma iubeste soarele albastru din martie.
Si eu il iubesc pe el...

Eu inteleg ca ne indragostim,ca fete,de persoane ce seamana oarecum cu figura paterna a copilariei noastre.Eu nu inteleg cum sa te indragostesti de cineva care ar putea sa-ti fie tata.Efectiv.Traiesc intr-o cutie si cer sprijin pentru a putea iesi!Astept cuminte,lipita de cartonul striat,cu miros de chihlimbar...

Geniu pur:
"Lumina raiului

Spre soare rad!
Eu nu-mi am inima in cap,
nici creieri n-am in inima.
Sunt beat de lume si-s pagan!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atata ras far'de caldura raului?
Si-ar inflori pe buza ta atata vraja,
de n-ai fi framantata,
Sfanto,
de voluptatea-ascunsa a pacatului?
Ca un eretic stau pe ganduri si ma-ntreb:
De unde-si are raiul -
lumina? - Stiu: Il lumineaza iadul
cu flacarile lui!"

Lucian Blaga

You dirty,dirty little girl...

M-am prins si eu pana la urma!M-am prins de ce fetele in uniforma sunt cele mai obraznice.Cliseu,cliseu,dar tot are adevar in el!Eheee...
Crezi ca atitudinea ta ma face sa ma simt supusa?Vai,iubite,te inseli pana la limita absurdului!Dimpotriva,privirea aceea ma face si mai mult sa-mi doresc a smulge insusi soarele din patul sau confortabil al cerului,unde sclipiciul inestetic al stelelor inconjuratoare il face sa se manie in trosnituri de foc nestavilit,si a-ti incrusta pielea cu el.Exact!Sa traiesti toata viata ta banala cu cicatrici de lumina pe tine...Cicatricile mele...E atat de usor sa te ascunzi dupa perdele de trufie,insa un amanunt esential il lasi perpetuu sa-ti lunece precum un jeleu cu aroma de zmeura zdrobita printre degete:oricat de densa,cortina aceea mica lasa printre fibrele sale netrebnice loc a mii de ochi privirea sa se amestece.Pe unii ii astepti cu drag,oferindu-le inca din prag o cafea amaruie,sa le dezlege limba si gandul strigat,pe unii ii iscodesti cu gesturi retrase in grota propriei detasari,dar pe cei mai multi ii imbraci instantaneu in paltonul indiferentei.Cei care primesc de la tine buchetul halucinant al acceptarii sa-si preamareasca soarta,caci din partea ta onoare mai mare nu cred ca ar exista!Stii ce cred eu?Ca esti simplu.De ce?Pentru ca esti om.Orice creatura poate fi redusa la aproape nimic,in unele cazuri,dusa pana in latura negativa a axei existentei noastre.Nici nu stii,dar in ochii mei umblii dezbracat.Esti gol de ziduri si aparente,iar sufletul tau zambeste in fiecare floare de praf din aer...Si eu?Eu ranjesc de sub buze murdare si astept.Minte-ma si spune-mi ca nu-ti place!Te provoc...
Stiam sigur,sigur,sigur ce vreau,ce-mi doresc,ce tanjesc dupa...acum ceva timp.Acum nu mai stiu.Nu mai stiu nimic.M-au inchis in pivnita neutrului si au plecat nepasatori cu randul de chei.Lasii!Si eu ce ma fac?

Mrrr!

Hai ca parca imi mai revin!Nu vreau sa fiu cobe,departe de mine intentia asta,dar simteam nevoia a puncta un aspect,sa zicem,cu o vaga tenta de pozitivism in organismul sau.Sa vedem daca minunea mea tine mai mult de trei zile!Si...incepe numaratoarea!
It feels sooo good to be bad!Stiu,stiu,e mult mai bine sa fii bun decat sa fii rau.Asta in teorie.Rareori respectarea regulilor si complacerea la standardele,tiparele,limitarile conventionale aduce adrenalina specifica unui act manat de impuls si brutalitate a eliminarii analizei logice.Brusc,si sangele alearga mai pasionat prin vene cand stii ca te-ai abatut de pe drumul ce-ti era ordonat,alegand propria cale.Nu-i asa?
Am o pofta cateodata...Sa te zdrobesc de un perete,sa-ti implantez intre coastele tinere un toc murdar si rece de pantof schimonosit,sa picur ceara fierbinte pe pleoapele tale nestiutoare,sa-ti framant carnea in pete neregulate si dureroase de purpuriu inchegat,sa-ti ucid prejudecatiile aruncandu-le pe fereastra din cristal ciobit,sa-ti rod buzele milimetru cu milimetru,reducandu-le la zdrente insangerate de bujori,sa-ti frang mana dupa talia mea,sa-ti lipesc umbre de dinti pe obrajii fini,sa-ti sorb vitalitatea si sa te fac unul cu mine.Am o pofta cateodata...
De ce spun "da"?Deoarece nu m-a lasat nimeni sa-l aleg pe "nu"...

Rain is my second skin

Schimbare dramatica.Indiscutabil!Decorul si-a decojit strategic foitele de vopsea in tonuri de lesin, spre a lasa valul spalacit a-l improspata.Inteligenta miscare...Oare?
A plouat,a plouat,a plouat!Iubesc ploaia!Ma inspira,ma imbraca,ma transforma intr-o varianta mai vie a ceea ce sunt in mod obisnuit,ma face sa-mi deschid cu adevarat ochii.Insasi rasuflarea ei de racoare pura ce-mi cucereste teritoriul plamanilor imbacsiti,insasi mana din lumini si umbre,imagini si scapari,duhuri si propuneri,chiar si margelele ce se sparg in sunet melodios de tare pe pleoape si buze...Ah,extaz!Efectul de narcotic ce il are asupra narilor asfaltul ud,incredibil de ud,parfumat de ud,sublim de ud este inefabil."Ploaie" inseamna,in dictionarul meu,"Renastere".
Pacat ca am tinut prea mult la aparente,nu se merita.Trebuia sa-mi ascult impulsul inimii nerabdatoare,caci ea stie mai bine decat orice gram nepretios de ratiune ce-i bine pentru mine,desi nu da mereu impresia asta.Trebuia sa arunc monstrul acela de ghiozdan dupa banca in smarald picurat.Trebuia sa ma descalt.Trebuia sa ma arunc in vastul ocean de asfalt lacrimat.Trebuia sa dansez pe melodia ce-mi urmareste viata in acorduri simple,dar cutremuratoare.Trebuia sa beau o ceasca euforica de ploaie.Trebuia sa zambesc norilor posomorati si sa-i fac sa-mi raspunda inapoi.Trebuia...sa ma accept asa cum sunt eu!N-am facut-o...Nu-i nimic!Data viitoare...
Tu unde pleci cand toate te indeamna sa ramai?Lasa..Nu trebuie sa stiu.Raspunsul e acolo,undeva,in lume...

Ieri

Ieri...n-a iesit asa cum am vrut eu...Nu stiu de ce par surprinsa,mereu e asa.Am invatat de-a lungul timpului ca visele si sperantele mele au un buton de autodistrugere ce le impiedica o eventuala concretizare.Ca si cum cineva s-ar ascunde metodic dupa un paravan de "frumos",numarand sadic momentele,clipele,secundele pana la momentul propice.Momentul propice al lichefierii oricarei tentative de implinire sufleteasca,vreau sa spun...Dar nu-i nimic!Daca pic de fiecare data de cat mai de sus,impactul ma va invata sa nu-mi mai ridic privirea spre culmi irationale,ancorandu-ma deci realitatii cenusii.Dezavantajul este ca eu niciodata nu ma invat minte...Odata si-odata tot au sa mi se farame oasele de sticla,iar atunci pamantul imi va deveni prieten fidel,cerul in culmile sale amagitoare doar amant ocazional,in doze pretioase de reverie...
Un bine are cateodata capacitate de a scoate la lumina orbitoare a prezentului tot raul ce te inconjoara ca o aura permanenta .Din cochilia ta nesigura tinzi sa faci planuri cu cerneala invizibila,in speranta ca cineva va veni candva si o va face stralucitoare si albastra pe hartia decolorata;bucla temporala la fel de scurta in durata precum cea a aprinderii unei tigari,cand intelegi groapa din care privesti orizontul indepartat,este suficient de tare a te ameti in ticaiturile-i nedefinite:si cu tine cum ramane?Tu ai pierdut trenul...Tu stai acum pe sinele fierbinti,cu ochii pironiti pe gaurile din geamantanul ponosit,gandindu-te la tot ce ai avut.Bilantul e imbucurator.Pentru ca,nu-i asa,nu poti pierde niciodata ce n-ai avut...
Iar sunt un om rau.Si asta ma doare.Ma doare ca am uitat cum era cand ma mai iubeam un gram.Graficul arata minus.Nu-i a buna asta.
N-am sa mai las nicicand baloane galbene sa-mi zboare din maini.Nu vreau sa-mi pierd ultimele frimituri din mine.Nu-mi permit.

Astazi...

Astazi nu vreau sa scriu.
Astazi vreau sa imbratisez.
Astazi vreau sa simt.
Astazi vreau sa iubesc.
Astazi vreau sa absorb tot suflul galbui al soarelui.
Astazi vreau sa-mi circule sange prin sistemul de zahar lichid din vene.
Astazi vreau sa-mi fabric amintiri fara data de expirare.
Astazi vreau sa-mi inunde narile parfumul albastru.
Astazi vreau sa uit de ieri si maine.
Astazi vreau sa zambesc,sa rad,sa infloresc.
Astazi vreau...viata!

Din soare rasar visele

Ma simt atat de mica si de rasfatata...Atunci cand vine tiptil,de dupa ramuri nou-nascute si-mi saruta pleoapele inchise peste privirea mediocra,facandu-ma regina muritoare peste un fragment ars al universului.Printre valurile de melodii la fel de volatile precum o ceasca de portelan plina ochi de parfum barbatesc si lasata in imbratisarea lunii martie gliseaza fantezii,vise,reverie neintinata.Broderie de lapte impreunat cafelei,de ce te injosesti in perfectiunea ta a prinde in mreje simturi atat de netrebnice?Extaz de primavara...
Cand faci mult prea multe pentru altii,ei tind sa observe doar nimicul actiunilor tale.Tipic.
Am ras.Am plans.M-am golit de sentimente,asa cum golesti o vaza in care s-a adunat putredul dintr-o tulpina de orhidee neglijata.Toate astea dupa ce am revazut intr-un jurnal tocit prima data cand m-am "resemnat":29 septembrie anul trecut.N-am cuvinte!S-au ros si macinat pe parcursul tunelului din care nu ies de bunavoie!Orb,orb,orb!
Nu ma inseala intuitia:un decalaj de o luna nu-i neglijabil.Mai ales in circumstante atat de feerice.
Iar mi-e dor...Mi-e dor de dor.De dorul verde.

My bench,my life,my sweet state of nothing

De cate ori am sa citesc ziarul de acum inainte,am sa ocolesc rubrica "horoscop".Actiune recurenta se pare,pentru cei familiarizati cu obsesiile mele nenumarate.
"Atrageti neintentionat prea mult atentia asupra calitatilor dumneavoastra de cuceritor.''
Asa ma gandeam si eu,sa stii...Stelele mi-au ghicit gandurile,ca sa vezi!

Tanjeam dupa asta atat de mult incat nici macar n-am realizat efectul distrugator al poftei.Peisajul mi s-a dezbracat sincer si saturat de voluptate astazi,asa ca n-am avut cum sa ma abtin de la implinirea pacatului cu amprente unice pe nume si carne invizibila...
Pe banca aceea stau scrijelite in lemn de smarald scorojit toate paginile copilariei mele,iar metalul imbracat in dantela ruginie de ploi si zapezi caste imi pastreaza in mutenie secretele soptite prin fantele vantului de primavara.Cat iubesc,cat iubesc!Sa stau pe spate,sa simt cum fibrele tari imi muleaza vertebrele dupa stabilitatea lor demna,pe cand aerul danseaza hipnotizat in jurul meu,cu alai de fluturi si buburuze imaginare.Deasupra,doua entitati cu radacini divine imi purifica ochii incetosati de depravarea cortidiana:ciresul brodat cu muguri proaspeti imi deseneaza prin crengi povesti amagitoare,cupola cereasca ma stropeste cu picaturi de albastru in raze molesite...Muzica imi invadeaza mintea si sufletul,ramanand permanent cu trupele-i ritmate pe teritoriile recent posedate.Ce e asta?Ah...Dulce otrava in chip de lichid negru ce-mi imbrobodesti simturile labile in viclenia ta fierbinte!Multumesc!Multumesc pentru ca ma pot pierde regasindu-ma,multumesc pentru ca inca ma mai doare daca ranesc,multumesc pentru ca imi retraiesc amintirile...Multumesc pentru tot!
Poate ca maine va fi mai bine...Eu sunt insa obligata sa ma multumesc cu ziua de astazi.Mai departe de prezent nu pot sa insemnez in jurnal...
Ispititoare privire,doritoare stare de fapt,extaziant nimic!Ce oameni,ce oameni...

The clouds are sooooo pretty....

"-Buna ziua!Stiti cumva unde gasesc cel mai apropiat portal catre o lume paralela bizara?
-Buna ziua!Desigur!Mergeti 22 de pasi in fata,va invartiti precum o balerina pe doza regulata de cocaina si recitati o poezie in germana,iar acolo il veti gasi!Nu aveti cum sa-l ratati,va asigur!
-Multumesc mult,ma duc sa-mi nimicesc ratiunea,atata tot!
-Succes cu asta,atunci!
-Multumesc!"

:|.Oameni buni,n-am nimic nici cu mersul biped(sau variatii diverse ale lui).nici cu balerinele,nici cu cocaina,nici cu poeziile,nici cu germana,nu ma intelegeti gresit acum!Nu.Doar voiam sa impartasesc o mica incursiune in lumea mea "normala" mai nou.Adica...
...adica este foarte plauzibil scenariul mutarii intr-un loc linistit cu verdeata multa unde uniforma absolut necesara cuprinde camasi laaargi,si aaalbe,cu maneci luuungi.Fara guler am zis!
Ma cam suprapun cu bipolaritatea in ultimul timp,asta e ideea.
Lumea 1:"pui de ipohondru".Ba ma doare capul,ba stomacul,ba coloana(vertebrele mele sunt in zig-zag),ba "ma ia cu lesin",ba mi se blocheaza muschii si inghet pur si simplu,neputandu-ma misca,ba ma ustura ochii de parca sunt pictati cu arsenic,ba imi vine sa ma trantesc epuizata pe primul pat ce-l vad intr-un magazin,ba,ba,ba...multe.La inceputul acestei faze am presupus ca exagerez eu,doar imi sta in fire.Mi-a trecut prin cap chiar ca dezvolt cine stie ce boala a "deficitului de atentie",desi ar fi ceva paradoxal,avand in vedere ca atentia acordata din exterior intr-un moment de suferinta oricat de mica imi sugruma pana si ultimii nervi ce mai zvacnesc!Eh,maica,cazul meu,orice e posibil...
Lumea 2:"pierduta in spatiu".Rad pana nu mai stiu cum ma cheama,ma impiedic de propriile picioare(chiar si cand nu stau in picioare!),vreau sa povestesc entuziasmata un anumit subiect si,tocmai in momentul in care sunetele incep a mi se rostogoli pe buze,...uit absolut totul. Ii strig pe prieteni cu nume de care nici macar n-au auzit,ma pierd in propria casa(asta e ceva obisnuit,nici nu-mi dau seama de ce o mai includ aici!),plang razand si rad plangand,ma trezesc stand in mijlocul curtii liceului cu privirea fixata pe tavanul cerului si admirand norii din vata-de-zahar;and they are soooooo pretty!!!Lasati concluzia sa hiberneze in pace,este patetic de evident!
The catch:lumile astea "dragalase" sunt destul de sadice a se intrepatrunde fara avertizari sau notificatii in prealabil.Deci si prin urmare...praf!

Aproape.Mult prea aproape.Genunchii mei...
Prea luminoase oglinzile.Prea ispititori pasii.Tu ce vrei pana la urma?!
Nu stiu.Poate.Dar daca...Viata e viata atunci cand ai impresia ca ceea ce traiesti tu nu e viata!

"Eu nu mai merg la film cu voi in viata mea!!!">:D<