Ma simt atat de mica si de rasfatata...Atunci cand vine tiptil,de dupa ramuri nou-nascute si-mi saruta pleoapele inchise peste privirea mediocra,facandu-ma regina muritoare peste un fragment ars al universului.Printre valurile de melodii la fel de volatile precum o ceasca de portelan plina ochi de parfum barbatesc si lasata in imbratisarea lunii martie gliseaza fantezii,vise,reverie neintinata.Broderie de lapte impreunat cafelei,de ce te injosesti in perfectiunea ta a prinde in mreje simturi atat de netrebnice?Extaz de primavara...Cand faci mult prea multe pentru altii,ei tind sa observe doar nimicul actiunilor tale.Tipic.
Am ras.Am plans.M-am golit de sentimente,asa cum golesti o vaza in care s-a adunat putredul dintr-o tulpina de orhidee neglijata.Toate astea dupa ce am revazut intr-un jurnal tocit prima data cand m-am "resemnat":29 septembrie anul trecut.N-am cuvinte!S-au ros si macinat pe parcursul tunelului din care nu ies de bunavoie!Orb,orb,orb!
Nu ma inseala intuitia:un decalaj de o luna nu-i neglijabil.Mai ales in circumstante atat de feerice.
Iar mi-e dor...Mi-e dor de dor.De dorul verde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu