Eu inca nu-mi revin...Este paradoxal.Este bizar.Este stupid!Puteam,daca puteam,sa-mi arunc lasoul genelor pana la ochii tai si sa-i fur,sa-i am doar pentru mine,in ingherul intunecat al existentei mele sa palpaie din nou lumina purificatoare.Dar...nu mai simteam nevoia.Poate mi s-a ars siguranta adoratiunii tale.Poate mi s-a izolat cugetul intr-un buncar uscat si sec.Poate m-am zapacit integral.Poate...imi trece!Si nu stiu daca sa ma bucur sau nu.
Ma incanta sa vad ca putem sa zambim si sa formam o singura fiinta,desi sufletele noastre multiple bat in ritmuri diferite tobele existentei.
Ma implineste faptul ca prin portative volatile ne definim si raul,si binele,si ingerescul,si demonicul,si trecutul,si prezentul.
Ma amuza sa inteleg vulnerabilul unei situatii delicios de ridicole.
Ma arde astrul arzator al constiintei chiar si intre gratiile peretilor cu rezonanta trandafirie.
Ma sufoca parfumul prea zelos al florilor imbuteliate prin egoism.
Ma incita sa fiu scorpia ce-si muleaza surasul perfid dupa poftele tale.
Ma calmeaza indiferenta ce mi se injecteaza involuntar subcutanat.Concomitent,ma face a ma panica.
Ma hraneste siguranta sprijinului si dragostei lor.
Ma iubeste soarele albastru din martie.
Si eu il iubesc pe el...
Eu inteleg ca ne indragostim,ca fete,de persoane ce seamana oarecum cu figura paterna a copilariei noastre.Eu nu inteleg cum sa te indragostesti de cineva care ar putea sa-ti fie tata.Efectiv.Traiesc intr-o cutie si cer sprijin pentru a putea iesi!Astept cuminte,lipita de cartonul striat,cu miros de chihlimbar...
Geniu pur:
"Lumina raiului
Spre soare rad!
Eu nu-mi am inima in cap,
nici creieri n-am in inima.
Sunt beat de lume si-s pagan!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atata ras far'de caldura raului?
Si-ar inflori pe buza ta atata vraja,
de n-ai fi framantata,
Sfanto,
de voluptatea-ascunsa a pacatului?
Ca un eretic stau pe ganduri si ma-ntreb:
De unde-si are raiul -
lumina? - Stiu: Il lumineaza iadul
cu flacarile lui!"
Lucian Blaga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu