M-am prins si eu pana la urma!M-am prins de ce fetele in uniforma sunt cele mai obraznice.Cliseu,cliseu,dar tot are adevar in el!Eheee...Crezi ca atitudinea ta ma face sa ma simt supusa?Vai,iubite,te inseli pana la limita absurdului!Dimpotriva,privirea aceea ma face si mai mult sa-mi doresc a smulge insusi soarele din patul sau confortabil al cerului,unde sclipiciul inestetic al stelelor inconjuratoare il face sa se manie in trosnituri de foc nestavilit,si a-ti incrusta pielea cu el.Exact!Sa traiesti toata viata ta banala cu cicatrici de lumina pe tine...Cicatricile mele...E atat de usor sa te ascunzi dupa perdele de trufie,insa un amanunt esential il lasi perpetuu sa-ti lunece precum un jeleu cu aroma de zmeura zdrobita printre degete:oricat de densa,cortina aceea mica lasa printre fibrele sale netrebnice loc a mii de ochi privirea sa se amestece.Pe unii ii astepti cu drag,oferindu-le inca din prag o cafea amaruie,sa le dezlege limba si gandul strigat,pe unii ii iscodesti cu gesturi retrase in grota propriei detasari,dar pe cei mai multi ii imbraci instantaneu in paltonul indiferentei.Cei care primesc de la tine buchetul halucinant al acceptarii sa-si preamareasca soarta,caci din partea ta onoare mai mare nu cred ca ar exista!Stii ce cred eu?Ca esti simplu.De ce?Pentru ca esti om.Orice creatura poate fi redusa la aproape nimic,in unele cazuri,dusa pana in latura negativa a axei existentei noastre.Nici nu stii,dar in ochii mei umblii dezbracat.Esti gol de ziduri si aparente,iar sufletul tau zambeste in fiecare floare de praf din aer...Si eu?Eu ranjesc de sub buze murdare si astept.Minte-ma si spune-mi ca nu-ti place!Te provoc...
Stiam sigur,sigur,sigur ce vreau,ce-mi doresc,ce tanjesc dupa...acum ceva timp.Acum nu mai stiu.Nu mai stiu nimic.M-au inchis in pivnita neutrului si au plecat nepasatori cu randul de chei.Lasii!Si eu ce ma fac?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu