Teme-te,muritorule,caci clipa ti-e fragilaAsa cum e albastreaua intr-o mare de argila!
Replica damnarii doar cei tranchilizati scotocesc,
Ornamente crapate din iluzii ei iubesc-
Greseala capitala a cugetului ei nu o regasesc...
N-ai trupuri multiple pacatele sa-ti divizezi
Unicul altar de carne osandit putand sa-l catalizezi.
Pleaca,ispita!Dizolva-te,ura!Ingroapa-te,suspin!
Leganandu-se aramie,nebunia ma-ndeamna sa vin.
Extractia unei radacini ce-mpaienjeneste ochiul cu pelin
Capata proportii finit egale uraganului de carmin.
Afurisita soarta!In ceasca ei se tulbura doar venin...
"Nicaieri".Acolo ma aflu eu acum.In stanga e fum,in dreapta parfum,in jos groapa si deasupra apa.De s-ar usca iedera ce-mi imbratiseaza cu gand meschin organele si cugetul,poate ca mi-as aduce aminte cum e sa respiri normal.Pana atunci,ma agat de speranta.Sper numai sa nu-mi dea drumul ea mie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu