Nu credeam ca se poate,dar....se poate!Mi-e ca iar ma pripesc,ca ma avant in presupuneri fragile pe care inima mea cu margini de piatra le va sparge in mii se materializari ale panicii.Ma risc!Imbracata in indiferenta fata de ce ieri consideram "ceva",ies in calea viitorului si strig asa de tare "Libertate!",ca pana si ferestrele scepticismului dau semne ale cedarii.Wait and see,wait and see!Intrase sub dus ca o ultima rezolutie a unui caz semi-pierdut.Ratiunea o pierduse pe aceeasi alee unde lasase cravata portocalie cu linii impletite in cuburi de negru,calmul se dezintegrase la prima vibratie a basului,dragostea inca se topea rezemata de cubul de gheata din paharul sau cu whisky.Hainele le aruncase pe undeva prin apartament,dar asta nu era relevant in niciun fel.Scuipand in chiuveta ultimele ramasite de gust ale tigarii fumate in taxiul cu sofer libidinos,isi desfacu parul lung si negru.Cascada noptii ii masca spatele voit.Apa curgea rece si neprimitoare."Perfect!"isi spuse,si pasi pe gresia bleu.Desi trebuia sa patrunda in acel univers ud asa cum fusese primita de lumea conventionala,ea ramase totusi incaltata cu tenesii vechi si tociti.Stia ca nu-i logic,insa avea nevoie de ceva sa-i aduca aminte ca inca e ancorata realitatii.Fie si numai prin doua talpi ingalbenite,o palma de material si niste centimetri dispensabili de siret prafuit...
Simtind cum lichidul inghetat ii scrijelea pe coloana libelule electrice,isi croi rapid un zambet de silicon tocit si aduse mental in fata ochilor diapozitivul cu filmul acelei seri.Bautura si violenta il patasera,asa ca doar cateva fragmente reieseau lucind:muzica stridenta,haos,trupuri mult prea dezvelite,el cu alta pe o canapea ,buzele lor sigilate intr-un sarut animal,renuntarea ei personala la orice "de ce?".Resemnare distilata de gandirea la rece.Suficient.Totusi,inima nu se lasa atat de usor coborata din incandescenta.Pastrand zambetul,incepu a racai cu unghiile mici si bej tatuajul ce acoperea in pelicula subtire harta coastelor pana la primele curbe ale soldurilor.Nu era nimic legat de el in toata povestea aceea alb-negru-gri,cu pete de fluturi si umbre de flori,insa dovada unicitatii ii era manjita si murdara.De gandul,de atingerea,de sarutul lui.Si daca indepartarea senzatiei de scarba fantezista implica eliberarea grauntelor de rosu spre a se impleti cu apa tot rece si tot neprimitoare,asa avea sa fie procedat metodic.Durerea nu ne demonstreaza decat ca suntem in viata...Si nimic mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu