Constelatia cafelei

-Nu mai rade!Vorbesc serios!Bine,bine,i-au spus alte cinci persoane chestia asta,am inteles...
-Fain era sa-ti spun dupa ce-i spuneai ei asta si tu!
-Realizezi ca nu doar mi s-ar fi spart balonul de sapun,ci s-ar fi dezintegrat instantaneu!Sunt si eu mica,ma...
-Esti...
-Pe cine suni?
-Pe mami.
O voce neastamparata ii bruia conexiunea prestabilita,iar cealalta nu o ajuta deloc:in ce stare realmente detasata de realitatea multora se gasea,nici nu era de mirare.Telefonul isi glisase clapa in lacasul natural.Zambetul ii cazuse,colturile se rasturnasera in oglinda,ochii nu mai straluceau la fel.
-Ce ai patit?
-Nimic.
-Serios!Be happy!
-Pe naiba...
-HAPPY!
Tonul ticsit de furia ordinii si expresia ei faciala condusera discutia spre o lunga sesiune de ras epuizant,pe cand privirile celorlalti de la masa intrebau cu indoiala si mirare:"Ce mai au si nebunele astea?"
-De ce faci,ma,asa?
-E...tare...cafeaua...foarte...tare....Nu rade!
-Gata,gata!
Zambea.Un zambet dulce.Un zambet cu zdranganit albastru de metal.Un zambet proaspat.Un zambet de prietenie.
-Hai sa citim in cana!
-Tu cate boabe de zat ai?
-Vreo 3...Tu?
-Te-am batut!Sigur mai mult de 5!
-Ar trebui sa existe "Constelatia cafelei"...
-Exista,doar ca ea nu locuieste pe cer.Ea traieste in ochi,in buze,in simturi si-n dragoste.Altfel cum ar exista atat placere in ele?
-Asa e,asa e...Uite,un monstrulet cu doua antene!
-Neah,e un cerb mutant!
Rasete se lipeau de scaunele imbracate in piele neagra si lucioasa,iar fumul violet inca stagna in plamanii aerului din local.Printre zeci de voci se distingeau pentru ele doar soapte lesinate,scaldate in semnificatii,luminate de focul dozat al unei brichete.Semanau prea mult fetele astea.Atat de mult incat si pe ele le speria...

Pentru/cu/despre Ada.Eu doar umplu decorul :)).
"No hesitation,no delay,you come on just like Special K...."