I wish I were there...

S-a mai dus din anestezic,imi simt din nou mainile...Nu,nu,asistenta,nu vreau apa!Tot ce m-ar putea satisface acum ar fi un bol mic de ulei aromat prin paru-mi obosit,in tonuri de piersichiu si cu aroma de libertate,spirit,vara.A!Si inca o doza,dar nu atat de puternica.Cealalta aproape ca m-a dat gata!Adevarul e ca senzatia e exaltanta,mai ceva decat experienta hipnotizanta prin spaima a unui carusel provincial,insa marcanta.Esti indiscutabil rasturnat de pe scaunul comod al latentei atunci cand traiesti un astfel de episod.Ca organism total constient si capabil,sa-ti simti fiecare muschi sub comanda unui "cineva" invizibil si in mare masura indolent,sa-ti auzi fiecare os tremurand in neputinta,sa-ti razbata in timpane basul panicii,sa-ti murmure buzele automat un patetic "Ajutor!",stiind preabine ca nimeni nu-l aude sau se sinchiseste sa-l auda,e...dur.Paralizat de propriile pofte si dorinte.Concluzia e imbaiata in ceata,desi niciodata n-a strigat mai clara,mai rece,mai incantatoare.Presupun ca e singurul moment recent pe care-l tanjesc arzand,concomitent detestandu-l considerabil.Nu.asistenta,nu aberez!Si nici nu vreau sa mai mananc din terciul ce-l servesti ranjind zilnic!Ma scarbeste...Enervant ajutor mai e si ratiunea asta,nu-i asa?Ei bine,mai bine v-as lasa sa va numarati timizi respiratiile in continuare,caci eu trebuie neaparat sa recuperez.Am neglijat cam mult rebusul vietii si ma caiesc.Ne vede la amarul sfarsit!
Mi-as dori...sa locuiesc in mintea mea.Efectiv,realmente,practic acolo.Nu ca in lumea aceea totul ar fi perfect.Nu.In mintea mea...totul e asa cum ar trebui sa fie.Cel putin,asa ma mint eu zilnic.Oh,well...