De ce manuim sentimentele atat de dibaci?E destula apa nepictata-n lume
Sa ne imbalsameze gaturile
Cojite si nebune?
De ce confundam compromisurile cu vraci?
De ce doare privirea-i ca intepatura unui ac?
Mancam piersica din penumbra
Doar sa savuram o indelungata si pierduta
Fuga?
De ce zambetul ivoriu se apleaca mereu spre drac?
De ce ma manjesc manunchiurile de halucinant pacat?
Oboseste prelungita expunere la un sunet
Vestitor de tunet
Si schimbare de drum spiritual printr-o iluzie
Cu lichid suav in voce?
De ce nu-mi mai pasa de captivantul haos ce candva m-a incatusat?
Prin nimic imi construiesc vastul imperiu al propriei existente,
Prin tot ma conving ca-n fiecare rau se adapostesc ale binelui
Infinite valente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu