Viitor

-Ai grija,ti-am spus de atatea ori ca eu nu stiu sa inot!
-Calmeaza-te,stiu ce fac!Of...
-Te joci cu focul,aia faci!Si-mi tremura si sufletul in mine cand ma gandesc la faptul ca oricand te-ai putea arde!
-Numai bunica mai foloseste sintagme d-astea,serios,chiar ar trebui sa mai iesi si tu in societate,te pierdem!In plus,crezi ca focului nu-i place sa fie jucat pe degete?De ce crezi ca e atat de lacom si puternic?Pentru ca exista destui nebuni ca mine sa-l provoace la gesturi necugetate...
El statea pe marginea barajului,cu spatele la lac.Ea dansa subtil pe marginea de piatra de ceva timp,murmurand un cantec.El fuma incet o tigara.O savura.Ea-si alunga firele rebele de miere din calea ochilor concentrati,impingand in calea vantului faldurile rochiei.El o contempla ca pe o zeita in miscare,iubindu-i mainile laptoase si pasii dezgoliti.Ea se dedica unui moment pur al timpului,asa cum un copil se joaca pentru prima oara cu obiectul dorintei sale inocente.Printre zambete si fum plutea un miros dulceag de tei.De tei nou.De tei al viitorului.
-Hai,vino langa mine...spuse el desenand nori cenusii cu buzele.
Printr-o miscare de balerina incepatoare,Camille se afla cu paru-i lejer impletit pe umarul lui.Parfumul i se imprima pe hanorac,ochii ii urmareu tenesii,iar gatul se mula dupa miscarea mainii ce satisfacea viciul.
-Marcel,te-ai gandit vreodata la ziua de maine?
-Da,chiar foarte intens!Maine trebuie sa platesc factura la lumina ca altfel o sa privim zborul porumbeilor seara in loc de serial si nu cred ca cina la lumina lumanarilor in fiecare seara o sa-si pastreze romantismul atat de mult timp!
-Nu,nu,nu!Adica..."ziua de maine":viitorul...
-Ah...Cateodata.Cand nu pot sa dorm...
-Ha,buna gluma!Tu dormi cat un urs!
-Nu mereu...
Il privea pe sub genele neincrezatoare.O urmarea perfid din coltul ochilor de pisica.
-Cand nu dormi tu?
Isi incrucisa bratele ca un copilas suparat,desi totul era o farsa ademenitoare.O saruta razand pe frunte si-si termina tigara,aruncand trupul folosit in lac.
-Pai..cand esti tu plecata,cand suntem certati si...cand pun aia de la colt prea mult ketchup picant in pizza!Urasc asta!
-Rautaciosule!
Il lovi cu aceeasi pasiune necesara imbutelierii unui curcubeu.
-Eu vorbesc serios...Crezi ca visele pot deveni realitate?
Actorul trebuia sa accepte alt rol si asta il speria,il entuziasma,il impulsiona.
-...cand eram mic,visam sa devin pilot.Credeam ca asta e singurul mod uman posibil de a te apropia de Dumnezeu,invingand norii si zburand pana in abisul inaltului ceresc...mai aproape de un raspuns...mai aproape de mama...
Ea ii mangaia palma si-si incatusa lacrimile incoltite in ochii verzi.
-Am incercat,ma jur in fata oricarui suflet viu ca am incercat,chiar am crezut in mine si in ideea asta puerila ca-mi va explica si mie cineva sau ceva vreodata de ce a trebuit sa plece inainte sa o cunosc,sa am nevoie de ea,sa ne certam macar o singura data...Intelegi?Ea nu exista decat intr-o fotografie mototolita si patata de cafea pe care am gasit-o cine stie unde!La naiba,n-am apucat nici sa-i spun "mama"!Stii ce inseamna asta pentru mine?!Normal,nimeni nu stie...
Cauta printre scamele si ambalaje goale de bomboane mentolate din buzunarul stang inca o tigara.O gasi.Focul difuz intrerupea linia melodica vizuala a clipei.
-Come on,baby,light my fire...
Asa era Marcel:niciodata nu-si putea dezlipi buna dispozitie de pe trup,suflet,speranta.Camille incropea un suras,un suras spalat de siruri limpezi ce alergau bezmetice spre pamant.
-Iubito,iarta-ma,n-am vrut sa te intristez,stii bine ca...
Opri balsamul vorbelor cu o singura apasare de deget pe buzele sale.Merele sticloase il tintuiau in realitate.
-Marcel,eu o sa fiu cineva,o sa fac ceva,o sa mor impacata!Si stii de ce?Pentru ca nimic nu e imposibil!Da,da,toti am spus chestia asta la un moment dat in viata,dar cati am crezut-o?Eu cred,Marcel,eu cred!Intreaga mea existenta se bazeaza pe ideea ca nimic nu e in van si ca se poate!Se poate...Cu riduri si par alb,am sa ma asez pe pervazul casutei noastre micute intr-o primavara si-am sa-mi fac inventarul vietii:planuiesc sa-mi ia foarte mult timp calculul,sa stii!Iar tu o sa stai pe fotoliu,fumand dintr-o pipa tutun aromat,amintindu-mi iar si iar ca sunt nebuna,ca au spart nepotii geamul vecinilor,ca inca ma mai iubesti...
-Nu-mi asum riscul sa te contrazic,dat fiind ca tu trebuie sa conduci masina inapoi si mi-e ca raman apoi sa dorm cu veveritele!In plus,ai dreptate :daca exista o singura fata pe lumea asta care sa se incapataneze pana la absurd pentru ceva in care crede,accea esti TU!
Nu putea sa dureze imbratisarea lor o eternitate plus unu?
-Hai acasa,dulcea mea Camille!Am pofta de niste alune...
-Eu am pofta sa cuceresc lumea!
-Rezolvam si asta,rezolvam...
El isi puse bratul protector dupa gatul ei,ea invaluindu-i talia.Lacul ii saluta cu unde tremurande.Buchetul de tei se legana in preajma unei frimituri de iubire...