Show

Banalul doarme intr-un cofraj
Transpirat
De somn programat biologic.
Vantul a renuntat la rolul sau
De panaceu al sufletelor ce mocnesc,
Luandu-si sedativele.
Aleile suspina printre pietre,
Pipaind uraganul pasilor clantanitori
Ce le pangaresc.
Intunericul se lasa precum o cortina
Peste cortul verii abia instalat
Si-si arunca aripile instelate
Peste orasul luminat artificial
De clisee.

Mainile cu puls frenetic
Despart aerul innabusitor,
Gazda a sunetelor ce se sparg
In cuibul pieptului.
Ratiunea s-a dizolvat de la inceput
In unduirea capetelor ce striga
"NU!":
Tu ce zici,
Mai are povestea cea veche o sansa noua?

Printre albastrele si fantezii,
Miracole si zambete de ghips,
Dragoste si venin imaginar,
O sa mai pot respira
Din nou normal?