Simt kilometrii cum imi curg pe sub picioare,
Pe sub talpile goale,peste drumul taraganat.
Esti departe si inca pe umarul care ma doare
De amintirea fanteziilor epuizante prin care am umblat...
L-as imbratisa pana la ultima suflare palpabila
Pe cel ce-ar inventa buretele de sters ochi,
Si oameni,si situatii,si fum.Ce zapaceala
E cand il exorcizez pe adevarul din "noi"!
Imi parjoleste astrul mintile labile,
Graul pedepseste porii inveninati,
Pamantul infecteza ranile fragile
Si pulsul porunceste buzelor:"Capitulati!"
Ah,ce-as da ca macar o singura si rece oara
Sa-ti deschid inima carnoasa precum o carte:
Cu muschi drept foaie,vena-fierbinte sloava,
Sa-ti dictez destinul ce l-ai aruncat deoparte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu