Albastru crud 1

Dimineata isi ridica genele pline de roua de peste oras,salutand cu un clipit subtil soarele.Asteptasera soarele.Asteptasera soarele ca pe un vin ce se incapataneaza a nu mai imbatrani,ca pe un print decupat din cartile copilariei,ca pe o zeitate tangibila abia acum.
Cateva minute fragede marcau trecerea in cea de-a saptea ora a acelei zile.Pe straduta uda si cenusie alungau tacerea pasi marunti,grabiti,tineri.Balerinii intalnira in scurt timp ghetele mototolite maronii.
-La muuuuuulti ani,Zambiluta!
Buzele lipicioase ii tatuau energic pe obraz saruturi.
-Mersi,ma!Esti primul..."cineva" care-mi spune asta!
-Normal!Un "cineva" privilegiat!Stai...si ai tai?
-Slujba aia,as usual...
-Te detest cand iti dai ochii peste cap...Azi fac o exceptie,dar tot ma sperii.Ai niste ochi atat de frumosi,ti-am mai spus,ma fascineaza,ma incita culoarea,e un albastru atat de...
-Crud,da,stiu,nu mi-ai zis chestia asta decat de un catraliard de ori!
Zambetul ei umplea atmosfera,ca un balon dulceag din guma de mestecat care ingloba secundele nescurse inca ale universului.
-Daca erai tip,vai...Ma abtin!
-Ce mai ranjesti,Prichindel...Ti-ar placea tie sa ai parte de o bunaciune asa ca mine.Ai vila in Malibu?N-ai,nu discutam...
-Deocamdata nu-mi schimb orientarea si nici nu-mi golesc portofelul pentru tine,dar avem noi timp...Nu era vorba sa fim prietene toata viata?
-Doar atat?Ma dezamagesti...Dincolo de ea si-n plus!
-Gata cu drama,azi e ziua ta si trebuie sa sarbatorim cum se cuvine!
-Ai dreptate! O data face omul 17 ani,trebuie sa fie ceva remarcabil!
-Let's burn this town!Wait...It's only 7 am,better leave it for later.First,coffee!
-Yeees....
-Take me to your dark and delicious master....
Chicotelile mentolate orbitau in jurul lor ca planetele unui sistem solar unicat.Caciulita bej crosetata a sarbatoritei se legana pe ritmul unei melodii indragite,amica ei din copilarie tinand ritmul cu palmele pe blugii taiati.
-My wild love went ridin'...
-...she rode all the day...
-...she rode to the devil...
-...asking him to pay...
-...the devil was wiser...
-Hai ca am ajuns la cafenea,lasa-l pe Jim pentru mai tarziu!
-"Jim" si "mai tarziu" in aceeasi propozitie echivaleaza cu un sacrilegiu.Nu ma face sa te reneg.
-Iertare,stapane,ai mila!
Gasira masa lor obisnuita cufundata intr-un lumina rece,parca aburinda.Perfect!Comandara otrava fierbinte si niste biscuiti cu ciocolata.
-Cum te simti,Zambiluta,acum?
-Batrana!Mai am doar un an sa fac toate tampeniile care nu ar mai avea niciun haz dupa majorat.
-Adevarat,adevarat...
Clopotelul localului semnala intrarea unui alt client,precum si a unei imbratisari racoroase a vantului de octombrie vechi.
-Vai de capul meu...
-Ce e?!
-Mai incet!!!Niciodata n-ai stiut de esenta cuvantului "subtilitate"!
-Scuuuuze...Ai vazut vreun..."cadou"?
-Da...Acelasi de jumatate de an incoace.Omul asta are sa ma innebuneasca,ma jur...
-Zambiluta,stii foarte bine...
-...ca are pe pariu mai mult de 40 de ani,ca probabil e casatorit,ca nu se uita el la pustoaice de liceu,ca ar putea sa-mi fie tata,bla,bla,bla...Dar tu l-ai vazut?!?
-Hai,ma,e superb dar nu-i Zeus...
-Zeus ar fi gelos!
-Nu mai scoate limba la mine,ai 17 ani!
-Da,mami....
-Hai,hai!
-Unde?
Cafelele ridicau o cortina ametitoare intre ele,revigorand simturile,aprinzand pasiunea din cuvinte si izbind demonic buzele carnoase.
-Revenind...De cand vine aici nu ti-a adresat nici macar o vorbulita,asa ca nu mi-as face griji sau sperante in locul tau!
-Stiu,stiu si asta,dar de ce nu ma lasa sa-mi vad de existenta mea banala?De ce se uita mereu la mine atat de...nu-stiu-cum?De ce are in mana mereu o carte pe care o ador?De ce e atat de fermecator?
-De ce susotim?
-Pentru ca localul asta are un ecou sublim!
-Copy that,sergeant!
-Anyway,e doar un flirt...nici macar atat.Aberez si delirez.Hey,e ziua mea,ce naiba!Hai sa mancam dulciuri pana ne apropiam de coma zaharoasa...
-Exista asa ceva?
-Inventam.Brevetam.Ce vrei tu!Terminam aici,colindam orasul,sedinta intensa de shopping,film,revenim la cina tot aici si seara petrecem!Sounds good?
-Awsome!
-Great!Eu il iau pe cel plin de ciocolata!
-Biiiine...
Desi incerca din rasputeri sa se abtina,privirea ii era atrasa ca un magnet de barbatul misterios ce se sprijinea de tejghea.Dandu-si paltonul jos,dezvalui un pulovar albastru ce parea scos din inima intunecata a marii.Orbise,chiar daca pentru o singura si ametitoare secunda.
-Esti ok?
-Da,Prichindel,iar am avut un episod d-ala bizar...
-Iar te-au rapit extraterestrii din capul tau?
-Bingo!
Pe cat incerca sa-si indese in cap logica poruncita de toata experienta de viata de pana atunci,pe atat i se inradacina in inima imaginea aceea...indescriptibila.Ii savura fiecare suvita neagra picata alene pe fata,adulmeca parfumul puternic masculin de la o posta si mai mult,recunostea conturul proeminent al maxilarului sau si-n umbra iar ochii ii bantuiau insomniile.Erau exact ca ai ei:albastru crud...
-My wild love went ridin'...
-Iar...
-Si din nou!
-Vezi,paranormal!
-Huh?
-Ma suna ai mei.Ma si gandeam ca a trecut prea mult fara sa ma bata la cap.Da,tati...
Chelnerita somnoroasa isi croi drum pana la ele cu un servetel pe care era scris ceva si o prajitura cu o mica lumanare haioasa infipta in crema aromata de deasupra.Ii spuse ceva fetei ce privea pe geam,observand ca amica ei vorbea la telefon.Expresia tinerei se schimba instantaneu.
-Bine,bine,ii spun lui Prichindel sa facem o oprire pana la mine inainte de cina si vorbim atunci!Ok?Si eu te iubesc,pa!Bai,ce-ai,te-ai inverzit,ti-au pus ceva in cafea sau ce?
-Uhm...Ai primit asta,spuse aratand spre prajitura,si asta...
Impinse servetelul spre ea.Despaturindu-l,ramase fara vorbe poate pentru prima oara pana atunci:

"La multi ani!Asculta in continuare The Doors,mananca mult zahar si traieste-ti viata!Meriti!O sa vorbim in curand!
P.S.Ochii nostri au aceeasi nuanta de albastru.Crud..."

-Nu inteleg nimic...
-Chelnerita a spus ca e de la barbatul acela,si Prichindel isi inclina capul spre tejghea.
Daca nu ar fi statut jos,i-ar fi fugit pamantul de sub picioare.Era catastrofal si inaltator concomitent.Tocmai de la el...Dar de ce acum?Si de unde stia ca e ziua ei?Putu doar sa mimeze un "Multumesc" fad cu buzele inghetate,primind inapoi un zambet ucigator si o sclipire turcoaz in loc de "Cu placere".Cu greu isi aduna forta necesara sa nu lesine.
-Ce zici de asta?
-Prichindel,nu cred ca pot sa ma mai ridic de aici!Tu ce crezi?!
-Asa ma gandeam si eu...
Peste cateva minute,socul initial se disipa si ele reusira sa teasa povesti complicate in jurul acelui mic dar simbolic gest,savurand intens darul culinar.Lasand barbatul inca in cafenea,isi urmara planul zileai cu exactitate,facand din dupa-amiaza aniversarii un succes rasunator.Si foarte dulce.
-Hai,Prichindel,am promis ca trecem pe la mine,ai uitat?
-It totally slipped my mind!Sorry...
-Nevermind!Hai sa ne incalzim putin,am inghetat.Hey,sunteti acasa?Cred ca intarzie...Sa ne pregatim pana vin ei!
-Pot sa-ti imprumut rochia cea noua?
-Eu o iau pe cea argintie!
-Genial!
Pana sa ajunga cei doi acasa,fetele erau deja metamorfozate spre a intampina noaptea glorios.Adunandu-se in sufragerie,ei o rugara pe amica fiicei lor sa astepte sus.Primul semn.Asezandu-se la masa impunatoare,ii cerura sarbatoritei sa faca la fel.Al doilea semn.Paharul albastru isi varsa apa pe podea.Al treilea semn.
Secundele abia alergasera de implinitul orei 11.Geamul din sufragerie zacea prin iarba vesteda a gradinii iar tanara zacea si ea cu tamplele lipite de lemnul zgariat.Intunericul colora acum doua lumi.