Cred ca sufletul meu s-a razvratit si-a plecat de-acasa!Nu stiu...Azi a fost o adevarata calatorie launtrica,epuizanta si ticsita cu roade la ultimul cascat al apusului.M-am simtit aruncata,trantita,glorificata,invinetita de palme neidentificate,chiar dezmierdata de buze nestiute,toate fara sa pun piciorul in lumea exterioara mie,universului meu,refugiului meu.Si e mai bine asa,o stiu cu inima,nu cu mintea.Cel mai important razboi e cel cu sine,nu cu ceilalti.Cat imi doresc,Doamne,cat imi doresc!Imi doresc atat de tare decorul acela idilic incat devine obsedant,iritant,apasator in cosul pieptului scobit de multi si multe.O casa de lemn,cu pod mirosind a fan si flori de mai.Un singur nivel,vag spatios si inundat constant de lumina.O masuta cu nuante de chihlimbar,rodii,muze.Un scaun comfortabil,o cafea niciodata terminata,o bombonica mentolata mereu prezent in dreapta lampii blande."Biroul" incastrat intre doua ferestre fara draperii.Una sa marcheze calea catre o padure virgina,cu smarald zdrobit la tot pasul,triluri medievale in ciocuri energice,rauri neatinse de maini sau trupuri,munti in vazduh si un soare alpin.Cealalta sa mangaie de-a lungul timpului valuri plapande,vajaind in unduiri turcoaz,sclipirile astrului mereu plin si ud,mirosul sarat al verii prelungite,umbra lucida a unei corabii ce deseneaza in zorii fiecarei zile orizontul.Atat.Paradis etern si irevocabil al scriitorului.Cat imi doresc,cat imi doresc...
Am sange nebun,am sange nomad,am sange infricosat in mine.Unde ma duc,de unde vin,de ce,cum,eu?!Atatea semne de intrebare ce se imbulzesc sub copertina unei frunti neatinse de dunele vremurilor mai putin colorate.Dar ele se dizolva treptat,cu fiecare rafala noua a tineretii mereu surprinzatoare...Mereu.Si mereu violet.Voaluri violet,violente,virile,vizibile,vibrante.Tinerete violet,ca apusul soarelui in ochii plansi ai marii.
Am suflet de tiganca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu